Un depozit de unelte din piatră cioplită descoperit pe coasta de est a Peninsulei Arabia a redeschis vechile întrebări cu privire la momentul când și la circumstanțele în care au migrat oamenii din estul Africii, regiune considerată leagănul umanității, conform unui articol publicat de „New York Times“. Conform teoriei acceptate în prezent, care se fundamentează pe dovezi arheologice, dar și genetice, oamenii moderni, deși au apărut în Africa în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, nu au părăsit această regiune până în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, din cauza barierelor naturale și a contactului conflictual cu alte specii de hominizi, precum omul de Neanderthal.
O echipă de arheologi coordonată de dr. Hans-Peter Uerpmann de la Universitatea din Tübingen (Germania) a anunțat însă recent descoperirea unor unelte din piatră cioplită vechi de 127.000 de ani în situl Jebel Faya, în Emiratele Arabe Unite, la sud de intrarea în Golful Persic. Dacă uneltele acestea au fost făcute de oameni moderni, concluzia este evidentă: Homo sapiens a părăsit Africa mult mai devreme decât se credea.
Descoperirea, ce a fost anunțată în numărul de joi al revistei „Science“, are darul de a ridica și mai multe întrebări în locul răspunsurilor căutate. Principala întrebare este dacă hominizii care au ajuns la Jebel Faya erau într-adevăr din specia Homo sapiens și dacă au reușit să se răspândească și mai departe, în arealele geografice învecinate.
Cel mai aprofundat studiu al genomului uman de care dispunem în prezent susține că toți oamenii care trăiesc azi pe Pământ sunt descendenții unei mici populații de Homo sapiens ce a părăsit Africa în urmă cu mai puțin de 60.000 de ani. Această analiză genomică este bazată pe ADN-ul mitocondrial, motiv pentru care dr. Uerpmann îi contestă validitatea, invocând faptul că tipul acesta de ADN reprezintă doar o mică parte din întregul genomului uman.
O altă întrebare care rezistă de foarte mult timp fără un răspuns este dacă primii oameni au putut părăsi Africa în urma unei descoperiri sau a unui progres tehnologic care a făcut posibilă adaptarea și în alte regiuni ale globului. Răspunsul lui Uerpmann este că nu ar fi fost vorba de niciun progres tehnologic evident, ci doar de o coincidență climatică ce a permis ca pentru o scurtă perioadă de timp deșertul arab să fie o savană bogată în hrană.
