Bebelușii nu învață să vorbească doar la auzul sunetelor. Noi cercetări sugerează că folosec cititul pe buze. Se întâmplă în momentul magic când un bolboroseala copilului suferă treptat modificări de la păsărească în silabe și în cele din urmă în primul „mama” sau „tata”.
Oamenii de știință din Florida au descoperit că, începând în jurul vârstei de 6 luni, bebelușii încep trecerea de la privitul ochilor din primele luni de viață la a studia gura oamenilor care vorbesc cu ei. „Copilul, în scopul de a imita un adult, trebuie să își dea seama cum să dea formă buzelor lor, în scopul de a face acel sunet special pe care il aud”, explică psihologul David Lewkowicz de la Florida Atlantic University, care a condus studiul. „Este un proces incredibil de complex”.
Se pare că nu le ia prea mult timp pentru a asimila mișcările care se potrivesc cu sunetele de bază. Aproape de vârsta de un an copiii revin înapoi la privitul în ochi – cu excepția cazului în care aud sunetele nefamiliare ale unei limbi străine. Atunci rîmân la cititul pe buze un pic mai mult. „Este o descoperire destul de interesantă”, spune profesorul de psihologie Bob McMurray de la Universitatea din Iowa, care studiază, de asemenea, dezvoltarea vorbirii. Copii „știu ce e nevoie de știut, și sunt capabili să își îndrepte atenția către ceea ce este important în acel moment în dezvoltare”.
Studiul relevă astfel că e mai importantă calitatea timpului petrecut cu bebelușul, foarte importantă pentru dezvoltarea vorbirii – mai mult decât, să spunem, pornirea ultimului DVD pentru bebeluși.
Ridică, de asemenea, o întrebare vizavi de copiii care se dovedesc a avea tulburări de dezvoltare, inclusiv autism – dacă învață să vorbească în același fel, sau dacă sunt evidente diferențe care s-ar putea oferi o avertizare timpurie privind eventuale tulburări.
Descifrarea modului de învățare a vorbirii la copii nu este doar o curiozitate. Neurologii doresc să știe cum să încurajeze acest proces, mai ales dacă aceasta se întâmplă la timp. În plus, îi ajută să înțeleagă modul în care se formează sinapsele în creier, în stadiul inițial al vieții, când începe învățarea a tot felul de lucruri. Aceste bîiguieli din primele luni de viața încep să se schimbe în jurul vârstei de 6 luni, transformându-se în silabe până la primul cuvânt care apare, de obicei, chiar înainte de vârstă de 1 an.
O parte a cercetarii s-a axat pe partea audio
Vorbirea de tip cântat pe care părinții o utilizează intuitiv joacă un rol important în această învâțare. Oamenii de știință știu că tonul atrage atenția sugarilor, iar ritmul exagerează sunetele cheie. Alte studii au arătat că bebelușii care excelează în diferențierea între vocale ca „a” și „e” cu puțin timp înainte de prima lor aniversare ajung să aibă vocabular mai bun și abilități de lectură deja din timpul grădiniței.
Oamenii de știință știu de mult ca bebelușii se uită la fața vorbitorului, de asemenea, pentru repere sociale importante legat de ceea ce aud. La fel ca adulții, sunt atrași de ochi, care transmit mesaje importante nonverbale cum ar fi emoții legate de cuvinte și unde să-și direcționeze atenția. Lewkowicz a mers un pas mai departe, întreabându-se dacă bebelușii se uiți la buze pentru indicii, de asemenea, cam în același mod în care adulții citesc pe buze pentru a descifra ceea ce spune cineva la o petrecere zgomotoasă. Astfel, el a testat aproape 180 copii, grupați pe vârste de 4, 6, 8, 10 și 12 luni. Cum? El a arătat videoclipuri cu o femeie vorbind în limba engleză sau spaniolă la copii vorbitori de limbă engleză. Un dispozitiv montat pe o bandă moale urmărea unde fiecare copil îsi concentra privirea și pentru cât timp. El au descoperit o schimbare semnificativă în atenție: atunci când vorbitorul utilizează limba engleză, copiii în vârstă de 4 luni se uită mai ales în ochii lui. Copiii de 6 luni au acordat perioade egale de timp privitului ochilor și gurii. Cei cu vârste între 8 și 10 luni au studiat, cea mai mare parte, gura. La 12 luni, s-a observat deplasarea atenției înapoi spre ochii vorbitorului.
„Este logic faptul că la 6 luni, bebelușii încep să observe mișcarea buzelor, spune Lewkowicz, pentru că este vorba despre perioada în care creierul bebelușilor câștigă abilitatea de a controla atenția lor, mai degrabă decât privitul în ?óÔé¼ÔÇ??óÔé¼ÔÇ?mod automat spre zgomot.”
Dar ce să întâmplă atunci când acești copii obișnuiți cu engleza aud limba spaniolă? Copii de 12 luni studiază gura mai mult, la fel ca și copii mai mici. Ei au nevoie de informații suplimentare pentru a descifra sunetele necunoscute. Acest aspect se potrivește cu cercetarea asupra bilingvismului, care arata cum creierul copiilor se acordează al însuși pentru a începe să distingă sunetele limbii lor materne peste alte limbi, în primul an de viață. Acesta este motivul pentru care este mai ușor pentru copii preșcolari să devină bilingvi decât copiii mai mari sau adulți. Continuarea lecturii pe buze prezentă la un an arată că micuții încă mai sunt „amorsați pentru învățare”, spune McMurray. Bebelușii sunt destul de greu de studiat, astfel că acesta este „un set de date obținut eroic”, spune neurologul Greg Appelbaum de la Universitatea Duke, care a găsit aceste cercetări atât de convingătoare încât a decis să vrea să știe mai multe. Ore copiii care încep să schimbe privirea lor înapoi la ochi un pic mai devreme învață mai bine, sau sunt doar nerăbdători? Ce se întâmplă cu o limbă străină după 12 luni?
Lewkowicz își continuă studiile sale legate de copiii în curs de dezvoltare. El teoretizează că pot exista diferite modele la copiii cu risc de autism, ceva ce prudența experților în autism face greu de dovedit.
Dan Preda
