Părinții au nevoie de tot ajutorul pe care îl pot obține pentru a proteja viața privată a unui copil, mai ales în spațiul cibernetic mobil. Copii în vârstă de 3 ani folosesc cele mai recente aplicații sau alte produse software pe tablete sau telefoane inteligente – noile baby-sitter pentru părinții ocupați. Având în vedere recentele imixtiuni în utilizarea privată a acestor dispozitive de către Facebook, Twitter, Google, Apple și alți giganți media, autoritățile trebuie să-și intensifice eforturile în direcția protejării datelor private.
Legea din 1998, Children’s Online Privacy Protection Act (Acordul pentru protecția online a identității copiilor), care cere ca un site de Internet să obțină acordul părinților înainte de a colecta informații despre un copil sub 13 ani, are mare nevoie de actualizare. În acest scop, Comisia Federală pentru Comerț a SUA (care trasează liniile generale ale politicilor Internetului)a încercat să reglementeze cele mai recente tendințe din industria digitală, în special în urmărirea informațiilor – cum ar fi localizarea unui copil.
Având în vedere că există o multitudine de aplicații destinate copiilor, CFC a decis că este nevoie de a afla dacă părinții primesc suficiente informații de la vânzătorii de astfel de aplicații și de la dezvoltatori pentru a controla alegerile copiilor lor.
În urma studiului, s-a constat că ele nu există. Agenția Federală a analizat aproximativ 1.000 de aplicații concepute pentru copii de pe Apple iTunes și Google Android Market și a descoperit că „este aproape imposibil să afle care aplicații colectează date și ce se face cu ele”.
Constatarea este similară cu ceea ce FBI-ul a descoperit în eforturile sale de a proteja copiii de atacurile sexuale online – o amenințare despre care agenția spune că este în creștere. „Mulți oameni sunt uimiți de protocoalele de confidențialitate și de incertitudinile cu privire la modul de utilizare”, , a declarat Senatului directorul FBI, Robert Mueller.
În timp ce marile magazine online de aplicații oferă unele informații și de control pentru părinți, este totuși de nevoie de mai multe. „Părinții ar trebui să poată să afle, înainte de a descărca o aplicație pentru copiii lor, ce date vor fi colectate, modul în care datele vor fi utilizate, și cine va obține acces la acestea”, recomandă CFC.
„Înarmați cu astfel de informații, părinții pot lua decizii în cunoștință despre aplicațiile pe care le aleg pentru copiii lor, și să folosească aceste tehnologii cu mai multă încredere”.
Pe parcursul următoarelor șase luni, CFC intenționează să controleze aplicațiile mobile destinate copiilor pentru eventuale încălcări ale legii din 1998. De asemenea, este posibil să se ceară Congresului îmbunătățirea actualei legi, de exemplu, redefinirea noțiunii de informații cu caracter personal (pentru a include și imagini), precum și pentru a include în ea mass-media portabilă, cum ar fi telefoanele mobile și tabletele.
Anul trecut, CFC a amendat cu suma de 3 milioane dolari compania Disney pentru permisiunea acordată site-ului său Playdom de a aduna și de a distribui informațiile personale a sute de mii de copii fără consimțământul părinților.
Dreptul fundamental de a decide ceea ce este privat și ceea ce poate fi făcut public se aplică în special la copii și la viața lor digitală, indiferent dacă aceasta înseamnă discuțiile de pe mediile de socializare sau jocurile gen Angry Birds, cu publicitatea comportamentală specifică. În mass-media mobilă, „protecția consumatorului, inclusiv legată de piraterie și de informații, de confidențialitate, nu a ținut pasul”, afirmă CFC.
Părinții pot, desigur, să se educe mai bine în privința a ceea ce fac copiii lor în mediul digital, și își pot cumpăra programe care pot monitoriza acțiunile unui copil. Dar industria trebuie să fie mai darnică în satisfacerea nevoilor părinților. Și legea trebuie să țină pasul cu noile realități digitale.
Dan Preda
