În mod curent, cosplay-ul, acronim pentru „costume play”, reprezintă o formă de artă în care o persoană folosește costume pentru a-și exprima o idee sau un personaj. Inițial, erau reprezentate personaje din benzile desenate japoneze, manga, dar treptat trendul s-a extins și asupra benzilor desenate americane sau asupra filmelor SF. În mod natural, se poate întruchipa orice personaj care este semnificativ pentru opera respectivă. Uneori sunt întruchipate și obiecte, cărora li se dă o formă antropomorfică, iar de multe ori sexele sunt inversate, în sensul că nu este neobișnuit ca persoane de sex feminin să interpreteze personaje de sex masculin și invers. Acest lucru nu e nou, are rădăcinile în teatrul japonez vechi Kabuki, unde toate personajele (masculine sau feminine) erau interpretate de bărbați.
Există în cadrul cosplay-ului o subcultură centrată pe sex-appeal, unde caracterele sunt alese în mot special dintre personajele cu un puternic impact din punct de vedere al atractivității fizice – și îmbrăcate, de regulă, cât mai sumar.
Cei care practică o astfel de artă interacționează frecvent, adunările lor fiind legate de anumite teme, de regulă personaje din același serial anime sau din aceleași benzi desenate.
Termenul de cosplay a apărut prima dată în Japonia, în 1984, inventat de Nobuyouki Takahashi, de la studioul „Studio Hard”, și folosit de el în articolele scrise despre Convenția Mondială de Science-Fiction din Los Angeles, din acel an.
Această reprezentare costumată a personajelor din benzi desenate sau filme nu este nouă. Încă de la prima convenție de acest gen, din 1939, personajele la modă în acele timpuri erau personificate prin costumație. Primul care a îmbrăcat un astfel de costum a fost Forrest Ackerman (costumat ca pilot de navă spațială), la Convenția mondială din New York – 1939. Apariția să astfel costumat a creat rumoare printre cei prezenți – în mare majoritate scriitori sau artiști. În cartea sa „The Way The Future Was – Cum arăta viitorul” – Frederik Pohl i-a descris pe Ackerman și pe soția să (deasemenea costumată) drept „îmbrăcați în stilul superb al secolului 25” dar avertiza că cei doi au creat un precedent. ?ê?£i avea dreptate. Cei doi au avut un mare succes, și începând cu convenția din următorul an au apărut tot mai mulți fani SF cu astfel de costume. Astăzi, la peste 50 de ani, costumarea în astfel de personaje a atins o așa magnitudine încât s-au creat și ordine cavalerești: Knights of St. Fantomy, Societatea pentru Anacronism Creativ sau Ghilda Internațională a Costumelor. Membrii acestora chiar își desfășoară întâlnirile de afaceri în astfel de costume. Costumele pot fi de o mare varietate. Acestea diferă în mod considerabil de cele legate de Halloween sau Mardi Gras, deoarece intenția lor este să reliefeze sau să reprezinte cât mai fidel un personaj, pe când cele de Haloween sunt axate pe reprezentarea unui eveniment. Deși personajele alese pot proveni din orice sursă (filme, benzi desenate, trupe muzicale, jocuri video, cărți), trendul este că originea lor să fie din manga sau anime (benzi desenate, respectiv animații, japoneze). De regulă, cei care întruchipează personajele își crează singuri costumele. EI acordă o mare atenție detaliilor și calității, de aceea măsura artei celui în cauză este dată de fidelitatea cu care recrează personajul respectiv. De aceea mulți dintre cei care practică cosplay-ul se consideră artiști cu drepturi depline. Pentru o reproducere cât mai fidelă a personajelor, deseori sunt necesare aptitudini serioase pentru sculptură, croit textile sau pictură, design. Deoarece multe personaje din anime sau manga au coafuri colorate sau stilizate în mod unic, sunt deseori folosite peruci sofisticate.
Cei care nu au astfel de talente și nu pot crea costume sofisticate suplinesc acest lucru prin calitatea materialelor alese. În orice caz, dacă nu te identifici pe deplin cu personajul ales, nu poți crea ceva personalizat, de aceea un astfel de proces este unul îndelungat, indiferent de complexitatea personajului. De aceea cei care își crează singuri costumele nu îi privesc cu ochi buni pe cei care cumpără costumele de pe eBay, considerând că aceștia nu reprezintă personajele adevărate.
Cei care practică cosplay-ul au mai multe moduri de întâlnire. Unii, folosindu-se de serviciile unor fotografi profesioniști, postează pe site-uri specializare, cel mai cunoscut fiind DeviantArt.com. Majotitatea însă, se adună la convențiile anuale dedicate benzilor desenate și science-fictionului. Cel mai mare astfel de eveniment este „Comiket”, ținut anual în Japonia, și care atrage sute de mii de fani mangă. Există și competiții dedicate cosplay-ului. Fiecare concurent prezintă un mic program considerat semnificativ în prezentarea personajului respectiv. Premiile se dau la mai multe categorii, și nu doar pentru interpretare, ci și pentru croiala costumelor, calitatea armelor sau armurilor.
În Tokio ești chiar un cartier întreg unde se întâlnesc fanii manga – cartierul Harajuku. Acolo poți întâlni o multitudine de cafe-uri unde chelnerițele sunt îmbrăcate că personajele din anime.
Există de asemenea și cei care practică „crossplay”. Aceștia sunt tineri sau tinere care întruchipează personaje de sex opus. În majoritate sunt tinere care întruchipează băieți – poate și din cauza faptului că multe din personajele masculine din anime-uri au trăsături fine, delicate, efeminate. Dar există și așa-numiții dollers sau kugurumi. Aceștia sunt tineri care întruchipează personaje de sex feminin. De regulă ei sunt complet mascați, astfel încât să reproducă cele mai fine detalii ale personajelor, ochii mari sau gurile mici, atât de caracteristice personajelor feminine din manga/anime.
Această uriașă popularitate a cosplay-ului în Japonia a dus la inducerea ideii că este un fenomen specific acestei țări. Este o idee falsă. El este răspândit peste tot în lume și este legat de orice însemna benzi desenate sau filme SF. Să nu uităm că primele astfel de costumări au avut loc în Statele Unite. Spre deosebire, însă, de Japonia, în lumea occidentală cosplay-ul este orientat spre personaje din filmele de lungmetraj, cum ar fi Star Trek, Star Wars, Dr. Who, Lord of the Rings sau Harry Potter. La fel se poate spune și despre cei care recrează evenimente istorice (binecunoscute în SUA sunt reconstituirile bătăliilor din Războiul Civil). Există însă și diferențe între abordările fanilor japonezi (sau est-asiatici) și cei occidentali. Una majoră ar fi că cei din occident evită să întruchipeze personaje naziste sau legate de militarismul german, pe când în Japonia nu doar că nu au astfel de rețineri, dar au chiar o mare predilecție către astfel de personificări.
În consecință, au apărut pe internet și site-uri dedicate acestui fenomen, chiar și rețele de socializare unde cei care practică cosplay-ul pot face schimb de idei și pot colabora în crearea de evenimente. Presa scrisă nu a putut sta deoparte de acest fenomen, contribuind cu două titluri, „Cosmode” și „CosplayGen”.
Fiind un fenomen în expansiune, a atras atenția, în mod evident, atât televiziunilor cât și producătorilor de film. MTV a realizat un episod special al documentarului „True Life” iar studioul Martell Brothers a realizat un film intitulat „Cosplay: The Movie”. Cu siguranță, este un fenomen interesant care merită urmărit în viitor.
Dan Preda