Se întâmplă des să facem această confuzie între ce înseamnă mintea și ce înseamnă creierul. Funcțiile celor două, deși par să fie aceleași, sunt complet diferite. Creierul este „computerul” care percepe și stochează toate informațiile primite de la receptorii noștri naturali – simțurile, iar mintea este cea responsabilă de interpretarea pe care o oferim lucrurilor pe care le vedem, auzim sau simțim pe parcursul vieții noastre
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), tot ceea ce vedem, auzim și simțim în jurul nostru se transmite codificat către creier, sub forma impulsurilor nervoase. Acestea ajung la nivelul creierului, formează conexiuni neuronale care mai apoi se transformă în programe, sub forma reacțiilor și a credințelor noastre. Pentru a ajunge să devină reacții, comportamente sau credințe, este nevoie de cealaltă parte – mintea.
“Mintea este cea responsabilă de interpretarea pe care o oferim lucrurilor pe care le vedem, auzim sau simțim pe parcursul vieții noastre. Această interpretare este subiectivă și în procent foarte ridicat unică, aparținând doar lumii noastre interioare. Orice asemănare în semnificația dată unui eveniment vine dintr-un fond comun de credințe și experiențe ale unui grup de oameni – un popor tinde să aibă același tip de gândire pentru că mediul, cultura, educație, religia au fost aceleași pentru toți. Percepția noastră interioară asupra lumii (creierul) este interpretată de minte pornind de la identitatea noastră, modelele din copilărie, emoțiile noastre și orice altceva a contribuit la definirea persoanei care suntem astăzi”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Dacă nu am avea minte, creierul ar reacționa în cel mai primitiv mod posibil
Totodată, psihologul este de părere că, dacă mintea nu ar exista, creierul nostru ar reacționa instantaneu la orice stimul, în modul cel mai primitiv posibil. Am primi input din exterior pe care creierul l-ar folosi pentru a stabili între reacția de fugă, ori de atac, fiind ghidat de un singur principiu de bază – supraviețuirea.
“Mintea fără creier nu ar putea funcționa. Aceasta este rezultatul dezvoltării creierului nostru de-a lungul milioanelor de ani, și a început să se manifeste după apariția neocortexului. Neocortexul este partea mai „nouă” a creierului care este responsabilă pentru complexitatea și flexibilitatea comportamentului nostru, percepția senzorială, raționament și limbaj. Așadar, putem spune că mintea este un semn al evoluției și totodată că este cea mai mare piedică a noastră. Mintea folosește toate experiențele noastre – tot ce am văzut, ce ni s-a zis, etc. – pentru a interpreta și a trage concluzii”, declară specialistul.
Mintea ne minte!
În situația în care am crescut într-un mediu nefavorabil, toxic, mintea noastră va fi „programată” să ne repete că nu suntem suficient de buni, de deștepți, de importanți pentru a trăi o viață fericită și împlinită. Astfel că, devine responsabilitatea noastră să facem diferența dintre concluziile valide și constructive ale minții și programele limitative instalate de-a lungul vieții noastre.
“O persoană extraordinară a zis odată „mintea ne minte” și este important să realizăm adevărul din asta. Mintea poate să facă raționamente extraordinare însă poate și să repete ce ni s-a zis de prea multe ori – că nu vom reuși niciodată, că nu merităm nimic bun, etc. Așadar, provocarea pentru tine este să descoperi ce este real și ce este „minciună” din ceea ce îți spune mintea în șirul constant de gânduri, care îți captează atenția zi de zi și să alegi ce ești dispus/ă să crezi și ce nu din tot ceea ce îți spune”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
