Cutremurele de mare intensitate pot reduce dimensiunile vulcanilor, generând un fenomen de tasare, potrivit unor studii publicate duminică.
Seismul cu magnitudinea de 9 grade care s-a produs în nord-estul Japoniei în martie 2011, provocând un tsunami devastator, a redus cu până la 15 cm înălțimea unui lanț vulanic de pe insula Honshu, situată la 200 de km de la epicentru, potrivit unui studiu japonez. Cutremurul de 8,8 grade produs în regiunea Maule din Chili, în 2010, a dus la reducerea altitudinii a cinci regiuni vulcanice situate la 200 de km depărtare, potrivit unui alt studiu american. Totuși, cercetătorii susțin că nu se știe cu certitudine dacă acest fenomen duce la creșterea riscului de erupție vulcanică.
În ambele cazuri, cutremurele implică un fenomen de subducție, când o placă litosferică alunecă sub o altă placă, ceea ce creează procesul de "tasare" (surpare geologică) în lanțurile de munți situate paralel cu epicentrul seismelor.
În 2011, cutremurul de pământ a creat o "tensiune est-vest în Japonia orientală", a explicat Youichiro Takada, membru al Institutului de Cercetare și Prevenire a Catastrofelor din cadrul Universității din Tokyo. "Roci calde și moi situate sub vulcani, cu magma la mijloc, au fost întinse pe orizontală și aplatizate pe verticală. Această deformare a provocat surparea vulcanilor", a adăugat Takada.
Geologii din Chile consideră că această tasare a atins o fâșie montană cu o lungime de 400 km. În cazul Japoniei, terenul s-a deformat pe suprafețe enorme, în formă de elipse de aproximativ 15 km pe 30 km, dar cauzele acestor fenomele par a fi diferite. În acest caz, buzunarele cu magmă legate de surse subterane situate sub zonele vulcanice ar putea să străbată rocile, întinse și devenite permeabile în urma cutremurului.
În 1906 și în 1960, două cutremure din zona de subducție din chiliană au precedat erupții vulcanice în Anzii de Sud.
Totuși, cutremurul puternic din 2010 nu a putut fi asociat niciunei erupțiii majore din această zonă de risc, menționează studiul american, realizat sub conducerea lui Matthew Pritchard, de la Universitatea Cornell din New York. Pentru Takada, de asemenea, impactul seismului din martie 2011 asupra vulcanilor din Honsh rămâne neclar.
"Pentru moment, noi nu știm legătura dintre erupțiile vulcanice și fenomenul de surpare pe care l-am menționat. Avem nevoie în continuare să ne aprofundăm cunoștințele despre mișcările magmei", a adăugat geologul japonez.
Fenomenul de tasare a fost constatat pe munții Akitakoma, unde ultima erupție datează din 1971, Kurikoma (1950), Zao (1940), Azuma (1977) și Nasu (1963).
Aceste studii publicate în revista britanică Nature Geoscience, se bazează pe datele colectate de radarele sateliților care au cartografiat terenul înante și după seisme.
Mediafax
