„Pe vremea mea, nu aveai timp nici să bănuiești că poți fi deprimat…
Pe vremea mea, nici nu aveam voie să părem așa posomorâți.“
Stresul și depresia au devenit niște boli contemporane ce seceră mii de vieți. Până recent nu erau luate în seamă, dar numărul victimelor impune. Dar ce este depresia?
Sistemul de clasificare folosit de American Psychiatric Assossciation, anume DSM 4, descrie depresia ca fiind o afecțiune mentală, ale cărei simptome trebuie să fie manifestate timp de 2 săptămâni consecutive. Acestea includ sentimente de tristețe, iritabilitate sau oboseală, incapacitatea de a simți plăcerea (anhedonia) sau lipsă de concentrare și schimbare semnificativă în greutate sau somn. Dar pe departe cel mai nociv dintre aceste simptome este în legătură cu gândirea recurentă în privința luării vieții proprii, sinuciderea planificată. Pe plan mondial, în jur de 121 milioane de oameni suferă de această boală psihică, aproximativ 50 milioane dintre aceștia în Europa, în timp ce numărul de pacienți internați în clinicile de psihiatrie din România este în constantă creștere. Aceste statistici sunt îngrijorătoare nu numai pentru că suferinzii se integrează mai greu în societate și, ca urmare, sunt mai puțin productivi decât alții, dar și pentru că un număr de studii indică faptul că 15% din cei diagnosticați ca fiind depresivi mor prin sinucidere și că depresia este cel mai influent factor în cauzarea sinuciderii.
În căutarea cauzelor exacte ale acestui fenomen apar un număr de probleme ce împiedică descoperirea sa. Un mare număr de teorii se cam bat cap în cap, unele mai învechite și altele contemporane, fiecare „teoretician“ susținând că are dreptate absolută. Printre acestea se numără teoriile medicale, ce dau vina pe factorii biologici.
De exemplu cele bazate pe ereditate, ce susțin că există o predispoziție genetică ce poate duce la apariția depresiei, sau cele ce sunt de părere că depresia există din cauza schimbărilor chimice în corpul uman și adesea în creier, adică anormalități în ceea ce privește neurotransmițătorii precum serotonina sau noradrenalina, dar studii ulterioare nu au reușit încă să dovedească pe deplin aceste concepte.
La polul opus se află teoria psihodinamică evocată de Sigmund Freud, care se concentrează asupra ideii de pierdere. Acesta vede primii 5 ani ai unui copil ca fiind cei mai importanți în dezvoltarea lor fizică, dar și mentală, așa că orice anormalitate în această perioadă poate duce la probleme grave în viitor. Mai exact, Freud era de părere că prea puțină iubire primită de un copil în acei ani decisivi poate duce la depresie mai târziu. De asemenea, și invers este rău – dacă părinții oferă prea multă iubire, atunci copilul se învață cu aceasta și devine frustrat când se aproprie de maturitate și nu mai primește atenția dorită, depresia fiind un soi de strigăt de ajutor pentru a primi atenție. Un copil ce nu consideră că primește destulă iubire se poate simți vinovat din cauza lipsei de dragoste.
Pe de altă parte, este necesar ca în zilele noastre să fim precauți când încercăm să aplicăm aceste teorii, căci viața a dovedit că rar există o singură cauză ce duce la un anumit efect, mai ales unul așa de complicat precum depresia. Hans Selye, în anii ‘90, și-a prezentat ideile despre stres sub forma sindromului general de adaptare. El susținea că stresul pe timp îndelungat ar duce la o constantă stare în care sistemul imunitar ar fi suprasolicitat, eventual ducându-l pe cel ce suferă de stres la epuizare și în felul acesta la depresie. Stresul e considerat una dintre cauzele majore ale depresiei, și din păcate acest stres nu poate fi nici cuantificat și nici generalizat, căci tot ce e stresant pentru o persoană nu e neapărat stresant pentru alta.
Acest stres poate proveni literalmente de oriunde, de exemplu o vacanță poate fi stresantă pentru unii, o întâlnire în familie pentru alții, dar cel mai adesea moartea, mai ales moartea unei persoane apropiate, este o sursă acută de stres. Nimeni nu poate privi moartea cu seninătate.
Calitatea vieții – proporțională cu creșterea valului de depresie
Dar, chiar și așa, e surprinzător să vezi cum cazurile de depresie sunt în continuă creștere cât timp, teoretic, calitatea vieții ar trebui să fie și ea în creștere. Pe de altă parte, cazurile de depresie erau și sunt foarte rare, atât la românii care trăiau în comunism, cu numai 23 de ani în urmă, cât și la persoanele ce locuiesc astăzi în zonele rurale ale țării, în vreme ce în zonele urbane, depresia – și mai ales cazurile de sinucideri – e des întâlnită.
Argumentele cu referire la acest fenomen se bazează pe ideea că omul modern are prea mult timp liber în care se poate gândi la nefericirile sale, comparativ cu ceilalți ce aveau mereu ce face, dar mai mult, se mai poate zice și că, într-o lume bazată pe oferirea serviciilor altor persoane, de exemplu cei care lucrează în domeniul bancar, se pierde mândria naturală simțită când omul creează sau produce ceva în sine, precum crearea uneltelor de mână sau munca în domeniul agricol, unde răsplata e echivalentă cu efortul depus.
Într-o lume în care tehnologia a reușit să înlocuiască toate meseriile care aduceau plăcere creatorului, dar și care oferă așa de multe modalități de a fi stresat, chiar la nivel minor, precum părerile unora ori altora despre pozele proprii de pe Facebook, nu e de mirare că omul modern poate deveni atât de stresat.
Salariile și promovările pot fi considerate niște motivatori artificiali, care încearcă în zadar să imite plăcerea de a atinge ce ai creat. Pentru a încheia cu un punct de vedere mai puțin marxist și determinist, cred că mai există și posibilitatea ca numărul de cazuri de depresie să aibă la origine atenția sporită dată de către societate acestui fenomen. Chiar acest articol ce, la fel ca multe altele, tratează subiectul cazurilor de depresie, v-ar putea inconștient încuraja să considerați ideea că puteți suferi și dumneavoastră de depresie, această „boală a mileniului“.
Mai mult, dacă vă veți duce la un psiholog, există posibilitatea ca și acela să fie influențat de informațiile valabile, așadar, probabil vă va diagnostica drept suferind de depresie, mai ales dacă vă sperie susținând că sunt șanse să vă sinucideți dacă rămâneți netratat. Așadar, unele cazuri de depresie pot apărea ca urmare a autosugestiei și, cum mintea controlează corpul, poate duce la un caz autentic de depresie. În concluzie, putem zice că depresia este o problemă care poate fi extrem de dăunătoare societății, dar în același timp e nevoie să realizăm că acele cauze ce adesea duc la depresie pot fi, în unele situații, evitate prin conștientizarea că ele nu sunt funcționale și organice.
Alexandru Vlad
