Într-o junglă care acoperă o suprafață mare cât Franța, Germania, Spania și combinate, viața în cele mai îndepărtate școli este grea. Cadre didactice calificate sunt greu de găsit și obținerea de copii măcar de o clasă, de-a lungul unora dintre cele 1.000 de râuri, poate fi o odisee.
Aceste tipuri de dificultăți au stimulat guvernul statului Amazonas să lanseze un proiectului online, de învățare la distanță. Acest proiect a avut un așa mare succes, încât a determinat guvernul acestui stat să-l extindă.
„Scopul nostru este de a crește acoperirea zonelor unde școlile normale nu pot ajunge”, spune directorul de program, José Augusto de Melo Neto. „Ceea ce facem este să oferim o infrastructură pentru că oameni să studieze în fiecare zi”. Proiectul a fost lansat în 2007, în 300 de săli de clasă – unele dintre ele ființând patru săptămâni pe bărci trimise din capitala statului, obținând rezultate semnificative.
La nivel național, 14 la sută din elevii de liceu nu reușesc să finalizeze al doilea an, conform afirmațiilor lui Melo Neto, dar printre cei care au urmat cursul de învățământ la distanță acest procent este mai mic de 3 la sută. În Amazonas, 89 la sută dintre studenții care urmează cursuri la distanță fac apoi și studii universitare și post universitare, comparativ cu doar 75 la sută, cât este procentul pentru întreaga Brazilie. Unul dintre participanții la program este Mario Silva D’Almeida a cărui școală e situată la aproximativ două ore de capitala statului, Manaus, și la doar o aruncare de băț de puternicul Amazon.
Tinerii de aici iau ore de biologie, matematică, fizică și urmăresc lecțiile pe un ecran mare, date de profesori dintr-un studio din Manaus și transmise prin satelit. După ce dau explicațiile de bază – folosind totul, de la desene animate la videoclipuri muzicale – profesorii stabilesc problemele pentru elevi, apoi cer elevilor să pună întrebări. Un număr mic de elevi le pot adresa aceste întrebări prin intermediul webcam-ului sau chatului.
Unele dezavantaje
La fel ca în multe școli braziliene, atmosfera de la cea la care studiază Mario Silva este informală. Asta deoarece sistemul este predispus la întrerupere – uneori, din cauza ploilor torențiale sau a fulgerelor – iar fără un profesor supraveghetor alături de ei, studenții ies afară din clasă sau stau pe chat cu prietenii, fără ai deranja pe cei care doresc să învețe.
Cadrele didactice din studio trebuie să interacționeze și să relaționeze creativ cu publicul lor, altfel îi pierd repede. Studenții spun că sunt deseori jenați să pună întrebări, deoarece greșelile lor pot fi văzute de către studenții din întregul stat. „Unii oameni nu vor să fie la televizor”, a declarat Rodrigues Kezia Bastos, un student. „Ai făcut o greșeală, toată lumea te va vedea”.
Directorul școlii, Frank Guedes, are, de asemenea, preocupări legate de efectul proiectului asupra interacțiunilor profesor-elev. „Noile tehnologii pot fi folosite pentru a îmbunătăți lecțiile, dar în termeni relațional, simt că studenții sunt excluși”, spune el.
În timp ce el critică programului, care a precedat sosirea sa la școală cu 10 luni în urmă, el nu vrea să-l abandoneze, deoarece rata de succes dovedește că funcționează. „Avem aceste procente ridicate din cauza acestor noi tehnologii. Alte cadre didactice pot învăța din asta”.
Planuri ambițioase de a răspândi programul
Melo Neto are obiective ambițioase pentru a extinde programul, care acum ajunge la 1300 săli de clasă, la jumătate din elevii din mediul rural al statului, până în 2014, și poate chiar mai mult. Două alte state au adoptat sistemul, iar altele care caută o implementare adecvată.
Calitatea slabă a conexiunilor de bandă largă ale Braziliei, în special în interior, împiedică creșterea economică. Dar aproximativ 3 milioane de brazilieni iau deja cursuri la distanță prin intermediul TV, radio, și chiar e-mail, spune Asociația braziliană de Învățământ la Distanță. Companiile au început să investească în învățământul la distanță on-line, spune Ivete Palange, un consultant de asociere.
„Există un mare potențial în Brazilia”, spune dna Palange. „Accesul devine mai ușor, devine mai ieftin, iar școlile sunt tot mai dotate, așa că va continua să crească”.
Poate că ar trebui să învețe și România din această abordare braziliană a învățământului la distanță, mai ales că acum aproape în fiecare casă există internet sau televiziune prin cablu/satelit. Învățământul la distantă în țara noastră este depersonalizat, studenții întâlnindu-se cu profesorii doar la examene. Poate de aceea un astfel de învățământ este desconsiderat, fiind văzut ca exponent al fabricilor de diplome.
Dan Preda
