Energiile solară, eoliană, hidro- și geotermală sunt larg considerate surse de energie benigne. Cea mai mare parte dintre ele sunt. Acestea valorifica natura, fără a produce emisii de noxe sau fluxuri importante de deșeuri. Ele nu au nevoie de minerit de suprafață, de perforarea de găuri în roca de bază de pe fundul mării sau de divizarea atomilor. De la veliere la grădinile orientate spre sud, de la izvoare termale la mori de apă, reputația energiei verzi a precedat pe cea de hidrocarburi și de fisiune cu secole.
Dar în aplicarea lor modernă, chiar și aceste surse antice de energie au efecte negative. Cele mai multe celule fotovoltaice, de exemplu, conțin trifluorură de azot, despre care Institutul de Oceanografie Scripps spune că este un gaz cu efect de seră puternic atunci când scapă în aer. Celulele solare blochează lumina soarelui, de asemenea, către iarbă și flori, care altfel s-ar încălzi de la ea. Când se construiește baraj pe un râu, se restrânge migrațiile peștilor și se privează lunca râului de nutrienți. Energia geotermală înseamnă de multe ori supremația centralelor electrice deasupra zonelor pitorești. Iar cea eoliană are nevoie de turbine enorme. Păsările și liliecii zboară în ele iar zgomotul și poluarea vizuală poate fi enervantă.
Desigur, dezavantajele energiei regenerabile sunt mici în comparație cu Cernobîl, Fukushima, Exxon Valdez, deversarile de petrol și cu încălzirea globală. Absolut corect. Dar o parte din motivul pentru care neajunsurile sunt minore este că energia verde reprezintă încă o fracțiune din producția totală de energie. Cele câteva mori de vânt de pe Zuider Zee sunt la fel de fermecătoare ca lalele și pantofii de lemn. Dar atunci când ai mii de km pătrați de turbine eoliene, totul devine deja o problemă la scară mondială.
Hai să luăm în considerare lumea înainte de motorul cu ardere internă. Astăzi, majoritatea oamenilor consideră o afacerea cu automobile faustiană, adică un avantaj imens dar care este plătit cu modificarea peisajului nostru și a atmosferei. În primii ani, cu toate acestea, transportul fără utilizarea cailor nu a fost doar o minune tehnologică, ci un răspuns la o criză semnificativă. Când populația urbană a explodat în secolul al 19-lea, utilizarea calului ca mijloc de transport s-a generalizat și a crescut exponențial. Efectul asupra mediului, al siguranței și sănătății publice a fost groaznic și se îndreapta spre catastrofal. Un prezicător din New York din anul 1890 concluziona că, prin 1930, excrementele de cai s-ar ridica în Manhattan până la ferestrele etajului trei. O criză de sănătate publică și canalizare de dimensiuni inimaginabile. Iar caii, care ar putea avea reacții necontrolate pentru nici un motiv aparent, erau chiar mai periculoși la mia de oameni decât automobile. Ei au fost, de asemenea, exploatate fără milă în economia sumbră a secolului 19.
„Black Beauty” este o creatură magnifică, cu un flux de deșeuri nesemnificativ. Zece mii însă, sunt un coșmar de mediu. Henry Ford a ajutat la rezolvarea aceastei probleme. Dar acum se ard hidrocarburi atât de multe încât avem o nouă criză de mediu.
Energia „verde” este un tip de energie bună. Dar nu este perfectă. Gândiți-vă la turbinele eoliene. Te trezești dintr-o dată cu ele în fața ferestrei. O singură turbină este o noutate, un element inedit în peisaj. Dar o întreagă „armată” de astfel de turbine poate naște o controversă imensă, așa cum s-a întâmplat în largul pitoresc al coastei de sud la Cape Cod, unde o fermă eoliană masivă se construiește în ritm accelerat, cu toate că există o opoziție locală intensă.
În zilele de azi, energia eoliană a explodat în întreaga lume. În țări ca Mexic, problemele de dezvoltare a exploatării au însoțit boom-ul. La fel este, probabil, cazul în multe părți ale lumii în curs de dezvoltare, care au fost devastate pentru a alimenta nevoile de energie și materii prime ale țărilor industrializate. Rezistența indigenă în fața acestora pare a determina înmulțirea rapid a morilor de vânt, a fermelor solare, precum și a altor instalații verzi de energie astfel ca lumea să se depărteze de hidrocarburi, pentru a proteja clima și, în același timp, a asigura prosperitatea celor 7 miliarde de oameni de pe planetă existenți acum și a celor 3 miliarde ce vor veni până în 2070.
S-a rezolvat problema cailor cu ajutor cailor-putere. Acum există o problemă cu caii-putere înșiși.
Dan Preda
