Fizicienii aflați în căutarea misteriosului boson Higgs cred că au descoperit locul în care „se ascunde“ această „verigă lipsă“ din puzzle-ul particulelor elementare, au anunțat, marți, cercetătorii de la Centrul European pentru Cercetări Nucleare (CERN).
„Este încă prea devreme pentru a trage concluzii definitive. Avem nevoie de mai multe date, dar am pus niște baze solide pentru lunile pasionante care vor veni“, a declarat Fabiola Gianotti, directoarea programului ATLAS din cadrul Large Hadron Collider (LHC), puternicul accelerator de particule deținut de Centrul European pentru Cercetare Nucleară (CERN) în apropiere de Geneva, cu ocazia unei conferințe de presă transmisă pe internet.
Bosonul Higgs este „veriga lipsă“, ce nu a fost încă observată, din Model Standard, teoria despre structura fundamentală a materiei, elaborată în anii '60 pentru a descrie toate particulele și forțele care există în Univers.
Potrivit acestui model, bosonul Higgs explică motivul pentru care anumite particule au o masă iar altele nu au, iar detectarea lui ar permite validarea acestei teorii.
Fizicianul britanic Peter Higgs a postulat în 1964 existența bosonului care îi poartă numele, o particulă sub-atomică, instabilă, numită și „a lui Dumnezeu“, crucială pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți au studiat-o fără să o fi văzut vreodată, a cărui masă dă masa celorlalte particule. Bosonul ar îngreuna deplasarea acestora, ca și cum acele particule ar fi „lipite“ de câmpul lui acțiune.
Absența bosonului Higgs ar constitui „o mare gaură“ în teorie, ce va trebui „umplută“, o sarcină care va implica LHC, un dispozitiv capabil să-i conducă pe fizicieni pe un teritoriu necunoscut.
„Singurul lucru pe care nu îl cunoaștem despre bosonul Higgs este dacă există“, a rezumat fizicianul francez Bruno Mansoulié, care participă la experimentul ATLAS.
Cele mai recente rezultate ale proiectului ATLAS și ale unui experiment similar denumit CMS, prezentate marți la sediul CERN au «redus considerabil fereastra» în care fizicienii cred că vor descoperi faimosul boson.
El s-ar afla „ascuns“ în jurul unei mase de 125 gigaelectronvolți (GeV), o zonă în care cele două experimente au observat „un exces de evenimente“, în timpul coliziunilor dintre protoni efectuate în cadrul LHC.
Marja de eroare a experimentului ATLAS este de doar 1%, însă acest lucru este insuficient pentru ca fizicienii să poată să afirme că au descoperit în mod efectiv bosonul Higgs.
„Pentru moment, acest fapt reprezintă doar un «indiciu». Va trebui să mărim de patru ori numărul de coliziuni pentru a ajunge la o descoperire, iar acest fapt va necesita alte câteva luni de experimente“, a declarat Daniel Fournier, un alt cercetător implicat în proiectul ATLAS.
Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub granița franco-elvețiană, LHC folosește circa 1.200 de magneți superconductori pentru a dirija razele de protoni și pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.
În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacțiunea razelor de protoni pentru a descoperi informații care ar putea împinge mai departe frontierele cunoașterii.
Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice și LHCb. Atlas și CMS sunt detectori multifuncționali, în timp ce Alice și LHCb sunt proiectați pentru cercetări științifice specifice.
Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneți, care au necesitat reparare sau înlocuire. Celebrul dispozitiv științific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.
În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru de 27 de kilometri.
Construirea LHC a necesitat peste 12 ani, mobilizând peste 7.000 de fizicieni și investiții de circa 3,76 miliarde de euro.
Mediafax
