Halloween: Noaptea tuturor spiritelor

Halloween – sărbătorită pe 31 octombrie – este una dintre cele mai vechi sărbători preluată mai nou de mai multe popoare din lumea occidentală. Astăzi, această sărbătore este conside­rată de mulți a doua sărbătoare ca însemnătate după Crăciun. Numai în Statele Unite în fiecare an se cheltuie aproxi­mativ 2,5 bilioane de dolari, fiind o bună oportunitate pentru micii meșteșugari de a-și rotunji veniturile. Totuși, la popoarele antice celtice se mergea pe credința cum că această zi  este  cea mai importantă zi a anului. De „Samhain“, așa cum era cunoscută atunci, sufletele celor morți erau eliberate, pentru o noapte, pentru a a călători pe pământ.

Să începem cu celții

Aceștia au trăit acum 2000 de ani, în ceea ce este acum Irlanda, Marea Britanie și Nordul Franței. Celții venerau numeroși zei, printre care și Soarele, pe care ei credeau că le „dictează“ ce munci să facă cât și care sînt perioadele de odihnă. Toată această credință în soare pornește de la ideea că  soarele a menținut pământul și face recoltele să crească.
În calendarul celt data de 1 noiembrie era considerată înce­putul unui nou an sau fiind asimilată cu sfârșitul  verii și perioadei de recoltare denumit și „sezonul soarelui“, precum și  începutul iernii  sau „sezonul de întuneric și frig".
De  pe 31 octombrie până pe 2 noiembrie, celții sărbătoreau  „Priveghiul de Samhain“. Ei credeau că Samhain, zeul păgân al morților, dădea „viață“ pentru o noapte tuturor sufletelor care  care au murit în cursul anului precedent și decidea ce formă să ia pentru anul viitor. Sufletele luau ori forme umane, ori erau condamnate să trăiască în diverse forme animale (cele mai rele suflete luau formă de pisici).
Pentru înduplecarea lui Samhain, rudele celor morți îl mituiau pe acesta cu daruri și rugăciuni.

Și apoi au venit romanii

În timpul primului secol, Imperiul Roman a invadat Irlanda și Insulele Britanice, fiind cea mai mare cucerire a teritoriului celtic. Romanii au condus peste celți sute de ani, fapt care a influențat obiceiurile  și tradițiile celte și anglo-saxone. În această perioadă de timp, două sărbători romane s-au amestecat cu cele celte „de Samhain-Feralia și Ziua Pomona Day. Mai multe orașe americane poartă numele de Pomona, zeu păgân, astfel involuntar aici se ține „Ziua Pomona“.
Feralia, care a avut loc pe 21 februarie, a fost o sărbătoare romană destinată pentru a onora pe cei morți, dar, în esență s-a transformat în beții în masă și orgii, nu spre deosebire de alte sărbători romane.
Ziua Pomona, sărbătorită pe 1 noiembrie, a fost un festival organizat în onoarea Pomona, zeița romană a fructelor, copacilor și a fertilității. Mărul a reprezentat simbolul ei sacru.
În următoarele trei secole, festivalul de Samhain s-a amestecat cu practicile de Feralia si Ziua Pomona. Asta, până când au fost „spălate“ și „curățate“ de către o altă putere religioasă.

Apoi a venit Biserica Catolică

În primele secole, al doilea și al treilea, toți creștinii practicanți au suferit persecuții periodice din partea Imperiului Roman, care au considerat orice altă formă a creștinismului ca o religie ilegală. Dar, în anul 313 d.Hr. s-a produs schim­barea. Pentru prima dată în istoria Imperiului Roman, papa, acum susținut de autoritatea civilă romană, a dat frâu liber pentru a determina ce a fost „creștin“, și ceea ce nu a fost.
De-a lungul anilor de început a Bisericii Catolice, închinători au dedicat aniver­sări speciale pentru martirii care au fost executați pentru convin­gerile lor.  În curând nu au mai fost zile în calendar pentru a dedica o zi anume pentru fiecare martir în parte, astfel încât catolicii au dedicat  o zi de sărbătoare pentru toți martirii.
Biserica Catolică, cu spri­jinul autorităților, a decis să transforme o zi de sărbătoare romană. Obosit de a-i admo­nesta pe romani pentru bețiile, orgiile  și îmbuibările pe care le foloseau ca o scuză pentru a onora pe cei morți (și din dorința de a converti câți mai mulți), Papa Bonifaciu al IV, în anul 609, a declarat Feralia sărbătoa­re creștină, o zi de rugăciune și meditație.
Odată cu apariția creștinis­mului, liderii bisericii asimilate au considerat sărbătoarea drept una păgână, trecându-se peste  dogmele creștine.
Festivitățile zilei de „Samhain“ au fost încorporate în sărbătorile  prilejuite de „Ziua Tuturor Sfinților“ care se serbează pe 1 noiembrie, zi în care  se comemorează martirii creștini.
Seara de dinainte de „Ziua Tuturor Sfinților“, a mai fost cunoscută și sub numele de „All Hallows Eve“, acest titlu fiind de fapt și punctul de origine din  care își trage numele sărbătoarea de Halloween.
Festivalul Halloween a fost atât de popular încât, în 1517, Martin Luther a ales noaptea de Halloween pentru a-și expune manifestul său pe ușa bisericii Wittenberg din Germania (fapt care a fost factorul declanșator al Reformei protestante).
Cea mai mare influență în America de Halloween a venit de la milioanele de coloniști irlandezi care au imigrat în Statele Unite, după fuga foame­tei din  Irlanda din 1846.

Obiceiuri de Halloween

A da și a primi bomboane este o parte esențială a sărbătorii Halloween. Halloween oferă copiilor posibilitatea de a colecta o mulțime de bomboane de la vecinii lor. Mergând din casă în casă, copiii numesc obiceiul „Tricks or treat“ un fel de colindători de pe la noi „Ne dați sau nu ne dați“.
„Ajută pe cei săraci!“, este o alternativă de apel în timpul sărbători de Halloween care de multe ori înlocuiește „Tricks or treat!“. Mulți tineri fac de fapt muncă de voluntariat pentru a-i ajuta pe cei săraci prin renun­țarea la bomboane în fa­voa­rea colectării de bani pentru Fondul Națiunilor Unite pentru Copii. Copii americani au colectat aproape 164 milioane dolari în acest fel, veniturile fiind folosite pentru finanțarea unor programe de educație, programe de vacci­nări, imuni­zare sau de altă natură pentru țările sărace.
Sculptarea dovlecilor de Halloween amintește de o legendă irlandeză despre un om care a încercat să fie mai deștept decât diavolul și a fost condamnat să rătăcească pe pământ pentru eternitate, folosind un felinar aprins, o  lampă sculptată dintr-un nap. Astăzi, americanii se delectează în sculpturi din dovleci, care mai de care mai năstrușnice, în chipuri fantastice, și există chiar și competiții care simbolizează această formă de artă neobiș­nuită.    

Parmac Iulian Lucian