Cătălin Striblea s-a îndrăgostit de meseria de jurnalist la Vaslui, oraşul său natal, pe vremea când era licean, la UNISON Radio, un radio local. Apoi a plecat la Iaşi, pentru facultate, unde şi-a continuat pasiunea: jurnalismul. Aici, a început ca reporter şi a ajuns să fie chiar realizator de emisiuni. De-a lungul timpului, el însuşi a recunoscut că ceea ce făcea la Iaşi nu-i displăcea, însă mirajul şi promisiunile Capitalei l-au atras mai mult. „Am intrat în radio şi tv pe la 15-16 ani. Şi am urmat un traseu clasic: cumpărat bere, adus ţigări, cărat stativul de la cameră, făcut teren în zeci de sate şi locuri uitate, comentat fotbal la matineu, bătut culoare de Parlament şi palate, rupt de frig şi de foame după fundu’ unor nesimţiţi întâmplaţi în fruntea ţării, umflat ego-ul în faţa camerei, găsit linişte în faţa microfonului, întors pentru succes la televizor“, se descrie Cătălin Striblea.
Cătălin a explicat pe blogul personal plecarea sa de la B1. Am 22 de ani de presă, dintre care 16 ani de radio. Am lucrat în Radioul public, la BBC, la Unison, în orașul meu natal, și la Realitatea FM. Cel din urmă a fost și va rămâne cel mai drag proiect profesional al meu. L-am făcut de la zero, m-am simțit teribil de bine și am regretat imens că am plecat. Am făcut o greșeală.
De câțiva ani încerc să refac acest proiect împreună cu Teodor Tiță. Am ascultat zeci de formate, am gândit multe formule de emisiuni, am auzit radioul acesta în minte de sute de ori. Știm cum sună și vrem să aducem radioul acolo unde îi este locul, la comunicarea între persoane.
Am stat de vorbă cu multe persoane, am ascultat multe propuneri, dar cei care sunt pregătiți cel mai bine de acest proiect sunt cei de la Adevărul. Au infrastructura necesară, dar și înțelegerea mecanismelor.
Sper să câștigăm concursul și să mergem mai departe. Dacă nu, nu am planuri de viitor. Nu am negociat altceva cu Adevărul. Doar proiectul radio. Nu merg la altă televiziune, vreau o pauză de tv.
Cu Sorin Oancea și B1 m-am despărțit în cele mai bune condiții. Ne-am strâns mâna, ne-am urat succes și vedem dacă o să mai colaborăm în viitor. Îi mulțumesc că mi-a dat încredere într-un moment dificil și că a avut răbdare, mai ales când am început să obosesc. Le mulțumesc colegilor din redacția B1 pentru a căror muncă uriașă am toată admirația.”
