Infrasunetele și organismul uman

Infrasunetele se găsesc oriunde – în aer, în pădure, în zgomotul produs de valurile mării, de tunete și în timpul producerii cutremurelor. Ele apar, deasemenea, ca rezultat al activității oamenilor, fiind uneori atât de puternice încât sunt folosite chiar ca arme. Pe măsura dezvoltării producției industriale, a rețelei de transporturi, numărul surselor de infrasunete crește exponențial.
Astfel de unde sunt absorbite de puține materiale, de aceea ele se pot răspândi la distanțe uriașe, indiferent de mediul pe care îl străbat. De aceea, aceste unde pot fi folosite la prezicerea valurilor de tip tsunami, a furtunilor sau cutremurelor.
La sfârșitul anilor '60, cercetătorii francezi au descoperit că infrasunetele cu o anumită frecvență poate determina senzații fizice neplăcute la om – neliniște, dureri de cap, reducerea atenției și a capacității de lucru, distrugerea aparatului vestibular. Ba chiar s-au dovedit a fi și mortale (infrasunetele cu frecvența de 7 Hz).
Tocmai din cauza acestor frecvențe joase (ceea ce implică lungimi de undă foarte mari), omul le „aude” cu tot corpul. Cea mai periculoasă zonă pentru sănătate e cea cuprinsă între 6 și 9 Hz, iar frecvența amintită mai sus, de 7 Hz, are efectele cele mai puternice (chiar mortale) din cauza apropierii de frecvența undelor alfa, unde specifice activității electromagnetice a creierului, moment în care activitatea acestuia devine imposibilă. La această frecvență omul are senzația că totul în jurul lui se sparge în mii de bucăți.
Totuși frecvența joasă în sine nu este suficientă pentru a fi și periculoasă. Sunt destule situații în viața reală în care obiecte vibrează cu o astfel de frecvență și totuși nimeni nu pățește nimic. Este nevoie și de un anumit prag al intensității. Infrasunetele de intesitate slabă (minim 60 decibeli – dB) provoacă greață, zgomote în urechi, înrăutățirea vederii și senzație de nesiguranță. Cele de intensitate medie (minim 100 dB) afectează activitatea creierului, a sistemului digestiv, respirația, dereglează apartul circulator, determină apariția paraliziei sau orbirea. La intensități de peste 130 dB are loc oprirea funcționării majorității organelor corpului, ducând chiar la deces.
Nu doar intensitatea afectează organismul uman. Diferite frecvențe au diferite consecințe. La o intensitate constantă de 100 de decibeli, frecvența de 12 Hz duce la senzații asămănătoare răului de mare iar cele cuprinse între 15 și 18 Hz provoacă senzație de panică și frică.
Cei care folosesc trenurile ca mijloc de transport s-au întâlnit deseori cu aceste senzații în momentul în care au trecut pe lângă locomotivele electrice, în fapt generatoare uriașe de astfel de infrasunete, simțite în întreg organismul uman.
Spre deosebire de oameni, animalele folosesc infrasunetele pentru a comunica pe distanțe mari. Cetaceele, elefanții, hipopotamii, rinocerii, girafele sau aligatorii folosesc un astfel de mijloc de comunicație, pe distanțe care ajung și la sute de kilometri, în cazul balenelor. Uneori aceste sunete se confundă între ele, fiind dovedit faptul ca rinocerul de Sumatra emite infrasunete cu frecvența de 3 Hz, asemănătoare cu cele ale balenelor cu cocoașă. Răgetul tigrului are o frecvență de 18 Hz iar torsul pisicilor acoperă o gamă între 20 și 50 Hz. Elefanții produc infrasunete (15-35 Hz, cu intensități ajungând la 110-120 db) ce pot simțite de alți elefanți la distanțe de până la 10 km.
Deși au astfel de efecte asupra organismului uman, infrasunetele sunt folosite în anumite activități, cele mai cunoscute fiind industria muzicală (subwooferele), supravegherea respectării tratatului de interzicere a testelor nucleare, monitorizarea cutremurelor, studiul bazinelor petrolifere, dar și în seismocardiografie (studiul mecanicii inimii). Se folosesc deasemenea în sonolocație, pentru determinarea poziției pieselor de artilerie inamică.

Dan Preda