Crestinii ortodocsi cinstesc astazi Intampinarea Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Templul din Ierusalim. In cea de-a patruzecea zi de la Nasterea Sfanta, incredinteaza Sf. Ap. Luca, Hristos a fost adus la templu „spre inchinare“ de Sfanta Maica Sa impreuna cu dreptul Iosif. La intrare se afla Simeon, „drept si temator de Dumnezeu“, care astepta mangaierea lui Dumnezeu si „l-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu“ zicand: „Acum slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, ca vazura ochii mei mantuirea Ta pe care ai gatit-o inaintea tuturor popoarelor, Lumina spre luminarea neamurilor si slava poporului tau Israel“. Apoi, catre Sf. Fecioara: „Iata, acesta este pus spre caderea si spre mantuirea multora din Israel si spre semn de impotrivire“, spre caderea celor care nu vor voi sa creada in cuvintele Lui si spre mantuirea celor care vor primi in inima aceste cuvinte si vor lucra iubirea lui Dumnezeu. A adaugat: „si chiar prin sufletul tau va trece sabie – pentru ca gandurile din multe inimi sa se descopere“, profetind astfel jertfa lui Hristos si suferintele Maicii Sale cand il va vedea rastignit pe cruce. Cine era Sf. Simeon? Regele Egiptului, Ptolemeu, a poruncit ca Vechiul Testament sa fie tradus in limba greaca de catre 70 de invatati de seama, intre care si Simeon, caruia, prin tragere la sorti, i-a revenit sa talmaceasca pe profetul Isaia. Cand a ajuns la cuvintele „Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, indoindu-se de adevarul lor, a vrut sa le stearga. Gestul i-a fost oprit de un inger al lui Dumnezeu care i-a spus ca nu-i va fi dat sa moara pana cand nu-L va vedea pe Cel Nascut din Sf. Fecioara, Iisus Hristos. Asa se face ca Sf. si Dreptul Simeon, ajuns la peste trei sute de ani, vestit de Duh, a venit la Templu si a trait sfanta bucurie de a-l primi pe Hristos in bratele sale. Prin preajma se afla prorocita Ana, veselindu-se si aducand slava lui Dumnezeu si o icoana o reprezinta avand in mana un pergament pe care e scris: „Acest prunc a adus cerul si pamantul“.
Cinstita din vremurile cele mai vechi, Intampinarea Domnului a fost incununata cu stralucirea cuvenita abia prin veacul al VI-lea, pe vremea imparatului Justinian. A fost atunci un cutremur devastator, cu numeroase victime, urmat de o cumplita epidemie de ciuma ce a secerat vietile multor oameni. In preajma sarbatorii de Intampinarea Domnului s-au facut slujbe speciale si epidemia de ciuma a incetat.
De atunci s-a hotarat ca sarbatoarea de Intampinarea Domnului sa fie facuta cu stralucirea pe care o are si astazi, de-a lungul anilor fiind compuse imnuri de o frumusete a carei traire intareste credinta in Iisus Hristos, Domnul, Dumnezeul si Mantuitorul nostru.
