În urmă cu 50 de ani, pe 12 aprilie 1961, o capsulă Vostok avându-l la bord pe Iuri Gagarin a decolat de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, cosmonautul rus devenind astfel primul om care a ajuns în spațiu, informează AFP.
Iuri Gagarin, decedat în 1968, este unul dintre puținii eroi naționali ruși a căror imagine nu a avut de suferit după prăbușirea URSS, la sfârșitul anului 1991, și a rămas până în zilele noastre, pentru ruși, „cea mai atractivă personalitate a secolului al XX-lea“, potrivit sondajelor.
În continuare celebru în Rusia, la 50 de ani după ce a devenit primul om ajuns în spațiu, Iuri Gagarin a fost ales în anii ‘60 de către puterea de la Moscova pentru a întruchipa „noul om sovietic“ în principal datorită originilor sale modeste.
Originea lui țărănească – tatăl era tâmplar, iar mama era casnică – a fost un atu în candidatura sa pentru a deveni primul om ajuns în spațiu, în fața celei a principalului său rival, Gherman Titov, care provenea dintr-o familie de învățători, dar care a fost „prejudiciat“ de prenumele său, ce avea o consonanță germanică, potrivit biografilor ruși.
Dorea să devină metalurgist
Născut în martie 1934, într-un sat din apropiere de Smolensk, după o copilărie dificilă, marcată de război și de ocupația nazistă, Gagarin s-a pregătit inițial pentru a deveni muncitor metalurgist.
„Parcursul lui semăna cu cel al câtorva milioane dintre concetățenii săi“, a declarat Lev Danilkin, autorul unei biografii a celebrului cosmonaut sovietic, lansată săptămâna trecută.
Pasionat de aviație, tânărul Gagarin a fost recrutat într-o școală militară din Orenburg și a pilotat pentru prima oară un avion în anul 1955.
Într-o zi de toamnă, în 1959, când o comisie specială a selecționat câțiva voluntari pentru a pilota „un nou tip de avion“, statura lui modestă – Gagarin avea o înălțime de circa 160 de centimetri – i-a fost favorabilă. Douăzeci de candidați au început un program special de antrenament timp de un an, într-un centru secret din Moscova. Pe parcurs, dintre ei au rămas doar 12, apoi doar șase – printre care se afla și Gagarin. El întruchipa arhetipul noului cetățean rus, atât de promovat de propaganda sovietică.
Iuri Gagarin și-a atras simpatia colegilor și mai ales pe cea a constructorului Serghei Korolev, considerat părintele astronauticii sovietice.
În 1961, Gagarin a fost desemnat pentru a efectua primul zbor al unui om în spațiu, programat a avea loc pe 12 aprilie. Pe atunci, acesta avea 27 de ani și era căsătorit cu Valentina, o infirmieră care tocmai o născuse pe a doua fiică a cuplului. Misiunea lui era periculoasă: dintre cei 48 de câini trimiși de URSS în spațiu, 20 pieriseră.
Cum a cucerit-o pe regina Marii Britanii
Primit cu triumf în lumea întreagă, Gagarin a îndeplinit la perfecție și cea de-a doua lui misiune, afișând, potrivit mărturiilor vremii, o simplitate dezarmantă. Astfel, cu ocazia unui dineu oficial, cosmonautul rus a cucerit-o pe regina Marii Britanii, mărturisindu-i, zâmbind, că nu știa ce furculiță trebuia să aleagă. Gagarin a fost însă mai mult decât atât: eroul național, căruia i-au fost promise toate privilegiile, petrecea ore întregi la telefon pentru a obține anumite medicamente, un loc într-un spital sau bilete la celebrul teatru Balșoi din Moscova, pentru numeroșii lui prieteni.
La 50 de ani de la zborul lui istoric, Gagarin întruchipează în zilele noastre „atât un produs kitsch al propagandei sovietice“, cât și un erou romantic dintr-o epocă revolută, afirmă biograful său.
El își dorea să ajungă pe Lună, însă destinul a decis altceva.
Fiind mult prea valoros pentru autoritățile sovietice, lui Gagarin i s-a interzis mult timp să mai piloteze, însă el a obținut în cele din urmă autorizația necesară.
Pe 27 martie 1968, la comanda unui mic avion de antrenament, Gagarin s-a prăbușit la nord-est de Moscova, în circumstanțe rămase neelucidate, dosarul accidentului său fiind clasat cu eticheta „secret de stat“.
Rusia a dezvăluit, vineri, după 43 de ani, concluziile, rămase „secret de stat“ până în zilele noastre, formulate de comisia care a anchetat moartea cosmonautului Iuri Gagarin, decedat în 1968 la bordul unui MIG sovietic – o eroare de pilotaj, comisă de acest erou național pentru a evita o sondă atmosferică.
Iuri Gagarin în spațiu: o victorie pentru URSS în plin război rece
Primul zbor al unui om în spațiu, realizat de Iuri Gagarin în 1961, le-a permis conducătorilor sovietici, în plin război rece, să afirme superioritatea sistemului comunist asupra principalului său adversar, Statele Unite ale Americii.
Pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin devenea primul om care a zburat în spațiu, efectuând o rotație în jurul Terrei într-o oră și 48 de minute, la o altitudine care a variat între 175 de kilometri și 380 de kilometri.
Cucerirea spațiului reprezenta pe atunci un teren major de înfruntare ideologică între cele două mari puteri mondiale, iar numărul unu sovietic, Nikita Hrușciov, nu a ezitat să exploateze acest triumf.
„Primul om care a ajuns în spațiu este un sovietic, un cetățean al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (…). În această performanță au fost întruchipate geniul poporului sovietic și forța atotputernică a socialismului“, se afirma în comunicatul oficial emis de Kremlin.
„Această nouă eră în dezvoltarea omenirii a fost deschisă de către țara noastră, țara socialismului triumfător“, subliniau liderii sovietici.
Ironizată în Occident pentru incapacitatea ei de a fabrica, în mod corect, produse de primă necesitate, URSS și-a luat astfel revanșa într-un domeniu tehnologic de vârf, intrinsec asociat industriei militare. Reușita lui Gagarin a avut un impact considerabil: cucerirea spațiului îi făcea pe oameni să viseze, iar URSS a dovedit lumii întregi supremația ei tehnică față de Statele Unite în acest domeniu.
Această supremație a venit ca o confirmare a faptului că tot sovieticii au fost aceia care, cu patru ani mai devreme, au lansat pe orbită primul satelit, Sputnik 1, și au trimis-o în spațiu pe cățelușa Laika, a cărei misiune le-a permis specialiștilor ruși să pregătească o misiune spațială având la bord un echipaj uman.
În contextul războiului rece și al înfruntării dintre cele două blocuri, Gagarin a devenit un atu major al propagandei sovietice: la câteva săptămâni de la zborul său istoric, cosmonautul rus a început un turneu mondial care a durat aproape doi ani.
Gagarin a vizitat zeci de țări, s-a întâlnit cu mii de oameni și a fost primit peste tot ca un adevărat erou. Mulțimea îl aclama pe acest fiu de tâmplar crescut într-o fermă colectivă, simbol al reușitei sistemului sovietic.
A fost o adevărată binefacere pentru URSS, a cărei imagine era pe atunci serios afectată, mai întâi în august 1961, prin ridicarea zidului Berlinului de către regimul comunist est-german, iar apoi în octombrie 1962, prin criza rachetelor sovietice din Cuba, care a adus omenirea în pragul unui nou război.
În timp ce URSS își savura triumful, americanii păreau depășiți din punct de vedere tehnologic.
Un prim zbor american cu echipaj uman, un zbor suborbital de 15 minute, a avut loc la 5 mai 1961, însă acest eveniment nu se putea compara cu succesul istoric repurtat de Moscova. Primul zbor orbital american, comparabil cu cel realizat de Gagarin, a avut loc abia pe data de 20 februarie 1962.
