Există o legătură clară între longevitate și o mutație a unei gene, o versiune hiperactivă a unei enzime care încetinește îmbătrânirea celulelor, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences“ și preluat de bbc.co.uk.
Cercetătorii de la Colegiul de Medicină „Albert Einstein“ din New York au descoperit că, în comunitatea evreilor de rit așkenaz, centenarii sunt purtători ai acestei mutații genetice, atât ei, cât și copiii lor având în organism niveluri mari de telomerază, care protejează ADN-ul.
Specialiștii mai spun că este posibil să poată concepe medicamente care să stimuleze producerea acestei enzime.
Cercetătorii au avut ca subiecți reprezentanți ai comunității evreiești de rit așkenaz pentru că ei sunt înrudiți și le-a fost mai ușor să identifice bolile ce provoacă diferențele genetice. Ei au prelevat mostre de sânge de la 86 de persoane sănătoase, cu vârsta medie de 97 de ani, de la 175 dintre copiii acestora și de la 93 de alte persoane ai căror părinți au avut o speranță de viață medie normală (grup de control).
Telomerii sunt markeri ai îmbătrânirii biologice care se găsesc în toate celulele și care au rolul de a proteja cromozomii. Mai precis, telomerii sunt pachete de ADN plasate la capetele cromozomilor, care au rolul de a împiedica dezintegrarea acestora, respectiv de a întârzia procesul îmbătrânirii. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, telomerii devin din ce în ce mai scurți, celulele nu mai sunt protejate și, în cele din urmă, mor. Se estimează că lungimea telomerilor se reduce, în medie, anual, cu 21 de nucleotide sau unități structurale.
Importanța telomerilor a fost recunoscută luna trecută, când trei cercetători au fost recompensați cu premiul Nobel pentru medicină pentru determinarea structurii telomerilor și descoperirea modului în care aceștia protejează cromozomii împotriva degradării. Telomeraza este o enzimă care repară telomerii, împiedicând micșorarea acestora.
Cercetătorii de la Colegiul „Albert Einstein“ au descoperit că atât centenarii, cât și copiii lor prezintă în organism niveluri mai ridicate de telomerază și telomeri semnificativ mai lungi comparativ cu persoanele care au o speranță de viață medie normală. Trăsătura este, de asemenea, foarte puternică în moștenirea genetică.
Anterior, cercetătorii au descoperit că membrii acestei comunități cu o excepțională longevitate sunt protejați și de maladii specifice îmbătrânirii, precum cele cardiace și diabetul.
Centenarii care au participat la acest studiu aveau un nivel bun al colesterolului și un indice de masă corporală mai scăzut decât al celor din grupul de control.
Specialiștii spun că încă nu au descoperit mecanismul care stă în spatele acestei asocieri dintre longevitate și variațiile genetice ale telomerazei.
Profesorul Tim Spector, de la King’s College London, a declarat că rezultatele studiului sunt interesante, însă a recomandat precauție: „Impulsionarea procesului de reparare a ADN-ului – celulele având mai multe șanse să se dividă – poate duce la apariția unor mutații maligne și chiar a cancerului“.
