Intrarea în atmosfera marțiană și plasarea astronauților în condiții de siguranță pe suprafața acestei planete reprezintă o veritabilă provocare tehnologică, potrivit experților de la NASA. Specialiștii de la NASA consideră că această fază a zborului spre Marte va fi cea mai dificilă etapă a viitoarelor misiuni spațiale către planeta roșie, care vor avea la bord echipaje umane.
Luni, directorul NASA, Charles Bolden, a spus că Statele Unite își păstrează hotărârea, în ciuda dificultăților bugetare, de a trimite astronauți pe Marte în viitorii 20 de ani, mobilizându-și toate resursele din domeniul explorării spațiale pentru atingerea acestui scop.
"Coborârea reușită, în august 2012, de Curiosity – roverul de o tonă, cel mai greu robot trimis pe Marte – a fost o reușită uimitoare", a declarat, marți, Robert Braun, profesor de tehnologii spațiale la Institutul de Tehnologie din statul american Georgia, într-o conferință la Washington consacrată cuceririi planetei roșii.
"Însă acela a fost doar un pas foarte mic în comparație cu ceea ce trebuie să facem pentru a putea într-o bună zi să pășim pe Marte", a adăugat el. "Curiosity este un vehicul de mărimea unui mic automobil 4×4, dar pentru o misiune cu echipaj uman la bord va fi nevoie de o capsulă care să coboare pe Marte, echivalentă cu o clădire de două etaje și cu o greutate de 40 de tone", a precizat Braun, un fost inginer la NASA. Pentru o astfel de misiune, trebuie transportat pe Marte, printre altele, un sistem de asigurare a vieții, un modul de locuit și un motor care va permite echipajului să plece de pe această planetă pentru a ajunge la bordul vehiculului spațial rămas pe orbită.
"Tehnologiile la care vom recurge pentru a plasa o astfel de încărcătură pe Marte vor fi fără îndoială foarte diferite de sistemele utilizate pentru roboții trimiși deja acolo și care sunt considerabil mai mici", a afirmat același cercetător.
Cu excepția roverului Curiosity, cele șase dispozitive americane plasate cu succes pe suprafața marțiană începând din anul 1974 sunt suficient de ușoare pentru a frâna coborârea lor cu o parașută și pentru a amortiza contactul cu solul cu ajutorul unor baloane.
Curiosity, mult prea greu pentru acest tip de coborâre, a necesitat un sistem complex, un fel de macara cu motoare cu propulsie inversată, a căror funcționare este precedată de deschiderea unei parașute supersonice. Nimic din toate acestea nu se poate aplica în cazul modulelor spațiale foarte grele avute în vedere pentru o misiune cu echipaj uman la bord, afirmă Braun.
Atmosfera marțiană este considerabil mai puțin densă decât cea a Terrei, a cărei presiune atmosferică la altitudinea de 40 de kilometri este echivalentă cu cea de pe Marte la altitudinea de 10.000 de metri, fapt care lasă prea puțin timp pentru a frâna viteza supersonică a unui vehicul spațial. "Nu vom putea folosi o parașută, care ar trebui să fie enormă și deloc eficientă la acea altitudine și acea viteză. Trebuie să dezvoltăm tehnologii noi pentru motoare cu propulsie inversată pentru a trece de la o viteză de cinci ori mai mare decât cea a sunetului la o viteză subsonică, pregătind coborârea pe Marte, într-un interval de timp foarte scurt. Aceasta este o provocare cu care nu ne-am confruntat niciodată și pentru care nu avem deocamdată o soluție specifică", a explicat Robert Braun. Adam Steltzner, unul dintre inventatorii sistemului de macara spațială care a permis coborârea pe Marte a roverului Curiosity, a spus că "nu este vorba de a inventa noi tehnologii, ci de a deveni ceva mai creativi, utilizând ceva ce există deja, așa cum am făcut în cazul misiunii Curiosity". "În 2003, cu opt ani înainte de lansarea roverului, încă nu știam cum să procedăm pentru a-l face să coboare în condiții de siguranță pe Marte", își amintește Adam Steltzner, care consideră că un tip de "macara spațială" ar putea "eventual să funcționeze și în cazul unei misiuni cu echipaj uman la bord". "Avem nevoie de un sistem cu propulsie inversată care să funcționeze cu o viteză de două-trei ori mai mare decât cea a sunetului", a estimat Charles Campbell, un expert în aerodinamică de la NASA.
"Știm să construim un motor supersonic, dar nu și unul care să funcționeze în sistem de propulsie inversată", a adăugat el, considerând că "motorul rachetei și controlul etapei de coborâre pe Marte sunt etapele din acest proiect care prezintă cele mai mari dificultăți".
"Va trebui să demonstrăm în prealabil funcționarea acestui sistem cu ajutorul unei misiuni robotizate", a mai spus acesta. El spune că există și alte scenarii posibile pentru această misiune, potrivit cărora NASA ar putea trimite pe Marte echipajul și proviziile prin două misiuni separate. NASA va avea nevoie de un sistem de lansare de pe Terra capabil să transporte o greutate de 130 de tone pentru o misiune marțiană cu echipaj la bord.
Mediafax
