O limbă preistorică vorbită pentru prima dată în zona actuală a Africii, în urmă cu mai multe zeci de mii de ani, stă la baza tuturor limbilor din lume – de la engleză la mandarină -, potrivit unui studiu publicat în revista „Science“, informează dailymail.co.uk.
După ce a analizat peste 500 de limbi străine, profesorul Quentin Atkinson, de la Universitatea din Auckland, autorul acestui studiu, a descoperit că acestea au la bază o singură limbă de mult uitată vorbită de strămoșii omului în epoca de piatră.
Totodată, dovezile descoperite de profesor arată că limbajul a apărut în urmă cu cel puțin 100.000 de ani, mult mai devreme decåt se credea.
Descoperirea aduce noi informații despre unul dintre cele mai importante evenimente din evoluția omului – apariția limbajului. Deși majoritatea cercetătorilor au căzut de acord că primii oameni moderni au apărut în Africa, momentul în care strămoșii omului au început să vorbească nu a fost stabilit. Unii sunt de părere că limbajul a evoluat independent în diferite părți ale lumii, în timp ce alții spun că a apărut într-un singur loc și că limbile vorbite în prezent derivă dintr-una singură.
Acest lucru este și o dovadă în plus că primii oameni moderni au evoluat în Africa în urmă cu 200.000 – 150.000 de ani.
În urmă cu circa 70.000 de ani, acești oameni au început să migreze de pe continentul african, în cele din urmă răspåndindu-se în restul lumii.
Teoria lui Atkinson are la bază o hartă a fonemelor – sunetele distincte ale unei limbi, așa cum sunt ele percepute de vorbitori. El a numărat fonemele utilizate în 504 limbi străine și a realizat o hartă a acestora, descoperind astfel că numărul lor, care variază de la limbă la alta, tinde să crească pe măsură ce se apropie de Africa subsahariană. De exemplu, limba engleză are în jur de 46 de foneme, unele dialecte din America de Sud au mai puțin de 15, japoneza – 20, franceza – 37, rusa – 38, germana – 41, romåna – 31, în timp ce limba Xuo din Botswana și Namibia are 141 .
Atkinson este de părere că aceste diferențe reflectă tiparul migrațiilor strămoșilor omului, de cånd au părăsit Africa, în urmă cu 70.000 de ani.
Limbile se modifică de la generație la generație. În cazul unui grup mai mare, limbile au tendința de a fi relativ stabile, pur și simplu pentru că sunt mai mulți oameni care își amintesc cuvintele generațiilor trecute. Dar în cazul unor grupuri mici – în mișcare -, există mai multe probabilități ca limba să se schimbe de la generație la alta.
Profesorul Mark Pagel, biolog la Reading University, a declarat că același efect poate fi remarcat și în ADN-ul populațiilor. Africanii moderni sunt caracterizați de o diversitate genetică mai mare, față de europenii albi, care au evoluat dintr-un grup migrator relativ mic, ce a plecat din Africa în urmă cu 70.000 de ani.
