O soprană din America, Stacy Marie Walker, care a împărțit scena cu Jon Secada și Carlos Santana și a trăit emoțiile Premiilor Grammy, și-a înregistrat primul album în satul hunedorean Romoșel, unde i-a învățat pe copiii comunității de romi să cânte la fluier și să vorbească limba engleză.
Stacy Marie Walker a împărțit scena cu Jon Secada și Carlos Santana, a trăit emoțiile Premiilor Grammy, iar acum își pregătește primul album. L-a înregistrat la Romoșel, în studioul unui hunedorean. Viața la țară a inspirat-o, aici a văzut pe viu cum arată o căruță cu un cal, a spălat vasele la fântână și s-a chinuit două ceasuri să aprindă un foc de lemne.
Soprana Stacy Marie Walker are 32 de ani, o casă în Atlanta, un soț și o carieră muzicală pe care o visează mulți, iar până anul trecut ea și-a împărțit viața între propriul studio de înregistrări din Atlanta și scenele din America.
A ajuns în România din întâmplare, după ce un hunedorean din Romoșel a scris un comentariu la o piesă de-a ei postată pe YouTube. Așa a decis să-și înregistreze primul album în studioul lui, iar viața la țară a inspirat-o de minune. Și-a planificat să stea aici șase săptămâni, dar a rămas trei luni și, ca să le dea și ea ceva în schimb hunedorenilor, i-a învățat pe copiii romilor să cânte la fluier și să vorbească engleză.
Fenomenul YouTube
„Un instructor de chitară din Romoșel a postat un comentariu la o piesă de-a mea de pe YouTube. Se numește Cornel Olar. Am luat legătura cu el. Mi-am dat seama că aveam aceleași idei despre muzică. În plus, părinții mei cunoșteau familia soției sale, Shari, o belgiancă stabilită de vreo zece ani în România. I-am povestit despre albumul pe care voiam să-l înregistrez și mi-a propus să lucrăm la el împreună. Așa am ajuns eu la Romoșel“, povestește americanca, explicând că putea să-și imprime albumul în oricare studio din Nashville sau din Los Angeles, dar a considerat că, dacă face asta într-un loc simplu, va reuși să compună melodii mult mai vii, care să cucerească inimile celor care le ascultă.
Albumul sopranei se intitulează „Transcend“ și va avea, de fapt, trei părți. Deocamdată, este gata doar prima, care cuprinde 17 piese. Pentru următoarele, artista spune că va păstra colaborarea cu hunedoreanul.
„România este foarte diferită de America. Atunci când am văzut prima oară căruța cu calul, am zis: «Wow!»… Am spălat vase la fântână și am respirat aer proaspăt. Am făcut pentru prima dată în viață un foc de lemne. Mi-a luat două ore, dar nu mai contează. În Atlanta, circulația rutieră e foarte aglomerată. La Romoșel, am văzut că circulația este aglomerată doar când trec pe drum vacile și oile“, spune, zâmbind, Stacy Marie, încântată că a avut ocazia să afle cum trăiește țăranul român: cu baia în curte, fără confort și fără mașină la scară.
Vedeta satului
Americanca a locuit la o familie de belgieni care ajută de zece ani comunitatea de romi din zonă, și nu numai.
În scurt timp, Stacy a devenit vedeta satului și spune că îi place atât de mult în România încât plănuiește să revină cât de curând în satul de la poalele Retezatului. Mai mult, vrea să-și aducă aici și soțul.
O fascinează traiul arhaic de la țară, liniștea, felul de a fi al țăranilor, căldura cu care este primită, lucrurile pe care le-a învățat mai de voie, mai de nevoie – de la scosul apei din fântână, la „înotul“ prin noroaiele ulițelor desfundate din comună.
„Stacy a făcut tot felul de lucruri. Râdem de fiecare dată când ne amintim cum a încercat să aprindă pentru prima dată focul în sobă – după mai bine de două ore, a venit și ne-a cerut ajutorul. Își alesese o bucată groasă de lemn și tot încerca să îi dea foc. Acum știe să pornească flacăra din bucăți mai mici de lemn și e fascinată de tot ce i se întâmplă“, spune Shari, gazda de peste zi, pentru că Stacy doarme într-o anexă din casa mamei acesteia, Nicole Weyts, femeia care, împreună cu soțul ei, Dirk, a pus bazele fundației Emmanuel Humanitarian Aid România.
Oaspetele din America are o singură cameră de câțiva metri pătrați, o baie mică, dar îi este drag acest loc și de-abia așteaptă să facă rost de sponsorizări să se întoarcă în satul unde oamenii se salută cu „Doamne-ajută!“.
Stacy cântă mereu, cântă la fântână, cântă pe uliță sau „acasă“, la pian, făcând capetele curioase să se îndrepte către porți și stârnind câinii cu vocea ei puternică.
Americanca își amintește că a venit în România pentru șase săptămâni, atât cât avea nevoie ca să-și imprime albumul. Șederea însă i s-a prelungit la trei luni, din pricina unui zbor anulat. Nu și-a făcut probleme și a căutat să-și umple timpul liber cu ceva. I-a învățat pe copiii romilor din comună să cânte la fluier și să vorbească engleză, la sediul fundației Emmanuel Humanitarian Aid România.
