Parcul Național Munții Rodnei, cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali, este propus să facă parte din patrimoniul mondial pentru natură întrucât în arealul lui sunt peste 30 de specii endemice, transmite corespondentul Mediafax.
Președintele Asociației Eco Rodna, Claudiu Iușan, care este și manager în cadrul proiectului „Măsuri de management conservativ al biodiversității Parcului Național Munții Rodnei – sit Natura 2000“, a declarat ieri, într-o conferință de presă, că acceptarea Parcului Național Munții Rodnei drept parte a patrimoniului universal pentru natură presupune un studiu complex pentru dovedirea faptului că este un centru endemo-genetic la nivel mondial.
„Pentru ca PNMR să devină sit din patrimoniul universal pentru natură trebuie să existe un studiu complex din care să reiasă că este un centru endemo-genetic la nivel mondial, nu local. Acest studiu probabil că îl vom face, în viitor, cu niște parteneri. Niște specialiști vor veni și vor identifica cele 32-33 de specii endemice. Acel material va fi susținut, la Paris, de un reprezentant al României și, pe baza analizei unui comitet internațional, se va da verdictul dacă poate intra sau nu în lista respectivă“, a spus Iușan.
7.000 de specii de floră și faună
El a explicat că există toate premisele pentru ca PNMR să poată deveni sit din patrimoniul mondial.
„Momentan, lucrăm la biografia PNMR. Este un studiu complex. Va fi lansat în iunie 2011. Baza de date conține peste 7.000 de specii de floră și faună. Acest lucru înseamnă că ne aflăm pe primul loc în România în ceea ce privește diversitatea speciilor. Nici Delta Dunării, care este o arie protejată foarte mare, nu are decât 5.000 de specii, iar Retezatul are 5.000 de specii“, a susținut Claudiu Iușan.
El a adăugat că, dat fiind faptul că în PNMR au fost identificate atât de multe specii, zona ar avea șanse să intre în patrimoniul mondial.
„În 1993 s-a făcut primul demers pentru declararea Pietrosului Mare din Munții Rodnei, a Rezervației Gemenele din Retezat și a Pădurii Letea din Delta Dunării ca potențiale situri ale patrimoniului universal pentru natură fiindcă sunt o grămadă de specii care se găsesc doar în aceste zone. În Munții Rodnei sunt 32-33 de specii. Cu cât aceste zone au un grad de endemicitate mai ridicat, cu atât se poate ajunge la declararea lor mai rapidă ca făcând parte din patrimoniul mondial“, a afirmat Iușan.
El a explicat că un pas obligatoriu este completarea unor formulare cu informații despre locația în care se află aceste specii și starea lor de conservare.
„Nu am avut fonduri ca să putem identifica aceste 30 și ceva de specii. Ne trebuie un alt proiect cu finanțare ca să le putem identifica“, a menționat Iușan, precizând că, de exemplu, numai în Munții Rodnei se găsește specia Baițul Munților Rodnei, o plantă care crește doar în căldări glaciare.
„Munții Rodnei, fiind de natură vulcanică, au fost într-o vreme fund de mare. Există niște insule formate din recif de corali, Piatra Rea, o porțiune din Vârful Ineu, sunt zone unde, datorită calcarului se menține o biodiversitate extraordinară. Acumulează căldură și se pot cantona mii de specii în câteva sute de metri pătrați. Sunt peste 20.000 de specii care pot fi dovedite în PNMR dacă aduci o echipă de cercetători“, a adăugat el.
În ce privește interesul pentru Munții Rodnei, acesta datează din 1600 și aparține cercetătorilor străini.
Traseu tematic
În prezent, în PNMR sunt 14 proiecte în derulare, fie de către APNMR, fie de către Asociația Eco Rodna.
Printr-un astfel de proiect a fost trasat un traseu tematic, la Pietrosul Mare, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, înființată în 1932.
„Folosim niște panouri cu ferestre rotative, iar cei care vin învață ca și cum ar lucra într-un laborator viu. Pe una din fețe sunt prezentate speciile, iar pe verso găsești informații privind descrierea morfologică, identificarea în teren etc. Urmând un astfel de traseu, este ca și cum ai citi o carte, dar interacționând cu natura“, a susținut Iușan.
Parcul Național Munții Rodnei este considerată cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali. El are o suprafață de 46.399 de hectare, din care 3.300 de hectare au fost declarate rezervație a biosferei în anul 1979. Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.
