Paleontologii au descoperit scheletul celui mai vechi strămoș al erbivorelor, ce trăia în urmă cu 300 de milioane ani și ce aduce noi lămuriri despre apariția acestui mod de alimentație în rândul animalelor, cu un rol determinant în evoluția ecosistemului terestru din zilele noastre, relatează AFP. Scheletul parțial al acelui animal, Eocasea martini, care avea o lungime de aproximativ 20 de centimetri, reprezintă "prima legătură dintre carnivore și erbivore", a declarat paleontologul Robert Reisz, profesor la Universitatea din Toronto, Canada, principalul autor al acestei descoperiri, prezentată miercuri în revista americană PLOS ONE. Eocasea martini era un animal care, deși era carnivor, prezenta anumite caracteristici care aparțin unor specii de erbivore, a precizat același cercetător, indicând cu această ocazie faptul că doar o parte din craniu, cea mai mare parte a coloanei vertebrale, pelvisul și un membru inferior au fost descoperite în statul american Kansas. Acest animal, care a trăit cu 80 de milioane înainte de apariția dinozaurilor, făcea parte din grupul sinapsidelor, care include primele erbivore terestre și marii prădători, strămoși ai mamiferelor moderne. Înainte de apariția erbivorelor, la scurt timp după dezvoltarea Eocasea martini, animalele terestre, toate carnivore, se devorau între ele sau se hrăneau cu insecte. Apariția erbivorelor "a reprezentat o revoluție a vieții de pe Terra, întrucât vertebratele au putut avea acces direct la vastele resurse alimentare oferite de vegetale", a subliniat coordonatorul studiului. La rândul lor, aceste erbivore, care s-au înmulțit și au crescut în mărime, au devenit o sursă importantă de hrană pentru marii prădători. Astfel, Eocasea martini a fost primul animal care a inițiat un proces ce a condus la ecosistemul terestru actual, în care există un număr mare de erbivore care asigură aportul alimentar pentru un număr tot mai redus de mari prădători, afirmă profesorul Reisz. Acest fenomen s-a produs, apoi, separat, și în alte grupuri de animale, cel puțin de cinci ori. "Odată ce calea către modul de alimentație erbivor a fost deschisă de Eocasea martini (…), numeroase grupuri de animale nu au încetat să evolueze, pentru a-și dezvolta aceleași trăsături", permițând digerarea celulozei, o glucidă, principala sursă de energie furnizată de plante. "Primii dinozauri erau toți carnivori, înainte ca un număr mare dintre ei să devină erbivori", pe parcursul evoluției, afirmă autorii studiului. Dar, "nu înțelegem deocamdată de ce această evoluție a carnivorelor către erbivore nu s-a produs mai devreme și nici motivul pentru care ea s-a produs separat, în mai multe grupuri de animale", au adăugat ei. Studiul a fost realizat în colaborare cu Jörg Fröbisch, paleontolog la Museum für Naturkunde din Berlin și profesor la Universitatea Humboldt din capitala Germaniei.
Olga Dumitrescu
