În cazul în care cineva se decide să facă un show numit „CSI: Geologie”, un grup de oameni de știință care studiază umflarea rapidă a unui misterios vulcan din America de Sud ar furniza povestea perfectă. Cercetătorii de la mai multe universități lucrează ca detectivi geologici, folosind o suită de instrumente pentru a pune cap la cap trecutul unui vârf nărăvaș în scopul de a înțelege ce face acum, și pentru a diagnostica ce îl așteaptă. Este un mister pe care nu l-au rezolvat încă. Uturuncu este un stratovulcan în sud-vestul Boliviei, înalt de 6008 de metri. Oamenii de știință au descoperit recent că vulcan se umflă cu o viteză uimitoare.
„Eu numesc aceasta «criminalistica vulcanului», pentru că folosim tehnici diferite pentru a înțelege acest fenomen”, a declarat profesorul universitar Shan de Silva la Universitatea de Stat din Oregon, un vulcanolog din echipa de cercetare.
Cercetătorii au realizat cu aproximativ cinci ani în urmă faptul că zona joasă și din jurul lui Uturuncu este în continuă creștere – ca un balon gigant corespunzător unui disc mare de teren de aproximativ 70 km diametru. Datele primite prin satelit au relevat că regiunea s-a umflat cu 1 până la 2 cm pe an și face acest lucru de cel puțin 20 de ani, atunci când au început observațiile prin satelit.
„Este una dintre suprafețe vulcanice cu cea mai rapidă înălțare de pe Pământ”, a spus de Silva. „Ceea ce încercăm să facem este să înțelegem de ce există această umflare rapidă. ?ê?£i apoi vom încerca să înțelegem la ce va duce”.
Oamenii de știință și-au dat seama că rata umflării buzunarului de magmă de sub vulcan este în creștere cu circa 1 metru cub pe secundă. „Aceasta înseamnă de circa 10 ori mai rapid decât rata standard de creștere a unei camere de magmă pe care le vedeți la sistemele mari vulcanice”, a spus Perkins. Cu toate acestea, nu este nevoie deocamdată de evacuare, au spus oamenii de știință.
„Nu este un vulcan care are de gând să erupă în orice moment, dar cu siguranță este interesant, pentru că zona a fost crezută a fi, în esență, moartă”, a spus de Silva.
Super-Uturuncu?
Uturuncu este înconjurat de una dintre cele mai dense ale concentrații de supervulcani de pe planetă, toată tăcute deja cu circa 1 milion de ani în urmă. Supervulcanii își obțin numele lor de la faptul că ei erup cu putere, astfel încât scuipă afară de obicei de 1000 de ori mai multe materiale, ca volum, decât un vulcan ca St. Helens. Civilizația modernă umană nu a asistat la un astfel de eveniment. Cea mai recentă erupție supervulcanică s-au întâmplat cu aproximativ 74000 ani în urmă, în Indonezia.
„Aceste erupții se crede că ar avea nu doar un impact local și regional, dar un potențial impact global”, a spus de Silva.
Uturuncu în sine este în aceeași clasă ca muntele St. Helens în statul Washington, dar creșterea sa agresivă ar putea indica faptul că un supervulcan nou este pe drum. Sau nu.
De Silva a spus că se pare că vulcanii locale înmagazinează magmă aproximativ 300.000 de ani înainte de a erupe – și Uturuncu a erupt ultima dată cu aproximativ 300.000 de ani în urmă.
Pentru a găsi un răspuns, oamenii de știință au nevoie de date care se întind de mii de ani în urmă -, dar au avut doar 20 de ani de date prin satelit.
„Deci ăsta e cazul în care apelăm la geomorfologi pentru a căuta indicii în peisaj, pentru a afla date despre evoluția topografică pe termen lung a vulcanului”, a spus Perkins.
Perkins și colegii sai au folosit lacuri vechi, acum în mare parte uscate, de-a lungul flancurilor vulcanului pentru a căuta semne de creștere a activității.
„Lacurile sunt excelente, deoarece valurile lor vor sculpta țărmurile în roca de bază, în care fac linii”, a spus Perkins.
În cazul în care unghiul dintre acele linii s-a modificat peste miille de ani – în cazul în care vârful muntelui a crescut, s-a ridica treptat o parte a lacului – aceastea ar putea arăta că vârful a fost în creștere de ceva timp, sau cel puțin ar oferi o idee mai bună de când a început mișcarea.
Zona locală, în mare parte neatinsă de eroziune sau de plante luxuriante și de animale, se pretează foarte bine a fi locul de muncă al unui detectiv geologic.
„Este un peisaj din altă lume”, a spus Perkins. „Totul este atât de bine conservat. Nu există niciun amestec al organismelor biologie în obținerea tuturor informațiilor necesare”.
Perkins a spus că sondajele efectuate în lacuri în toamna anului trecut nu a indicat o umflare pe termen lung. Cu toate acestea, înclinarea lacurilor este doar un indicator al creșterii vulcanului, a spus el.
Acesta a mai a declarat că echipa de detectivi geologici are de lucru pentru a combina datele dintr-o serie de surse – date seismice, datele GPS, variații chiar de un minut în gravitate – să înțeleagă când și de ce muntele s-a trezit din cei 300.000 de ani de somn, și să facă o mai bună prezicere a următoarei sale mari mișcări.
Dan Preda
