Două sonde americane de mărimea unei mașini de spălat s-au prăbușit pe Lună, așa cum era prevăzut, luni, la finalul unei misiuni fructuoase de aproape un an, care a dezvăluit secretele structurii interne a satelitului natural al Terrei.
Cele două sonde, denumite "Ebb" și "Flow" de școlarii americani, în urma unui concurs, s-au izbit de un munte înalt de 2.500 de metri, în apropiere de polul nord al Lunii, lângă craterul Goldsmildt, puțin înainte de ora 22.30 GMT.
Sonda Ebb a fost prima care s-a prăbușit, la ora 22.28 GMT, urmată, la 30 de secunde, de sonda Flow, cu o viteză de 6.050 kilometri/ oră (1,7 kilometri/ secundă), a precizat agenția spațială americană.
Nu există nicio imagine a impactului, întrucât zona în care s-au prăbușit cele două sonde americane se află în partea umbrită a Lunii, a anunțat NASA. Săptămâna trecută, agenția spațială americană a anunțat că misiunea celor două sonde s-a încheiat, din cauza cantității mici de carburant rămase în rezervoarele lor. Din acest motiv, ele nu mai puteau realiza alte activități științifice.
NASA a analizat cu minuțiozitate traiectoriile celor două sonde, pentru a evita situația în care acestea ar fi putut să cadă în "situri istorice", cum sunt perimetrele în care au coborât pe Lună misiunile americane din programul Apollo. Dacă sondele ar fi fost lăsate să se prăbușească la întâmplare, ar fi existat doar opt șanse dintr-un milion ca ele să distrugă unul dintre acele situri istorice.
Sondele Ebb și Flow au realizat peste 115.000 de fotografii cu suprafața lunară și au efectuat măsurători de o precizie fără precedent a câmpului gravitațional al Lunii, permițând nu doar o mai bună înțelegere a procesului de formare a sa, dar și a celui de formare a Terrei și a altor planete telurice din Sistemul Solar. Maria Zuber, profesor de geofizică la Massachusetts Institute of Technology (MIT), coordonatoarea științifică a misiunii, a anunțat, luni, că zona în care s-au prăbușit sondele Ebb și Flow va purta numele astronautei Sally Ride, în onoarea primei americance care a ajuns în spațiu, în 1983, decedată în urma unui cancer în iulie 2012, la vârsta de 61 de ani. Sally Ride a contribuit și ea la această misiune spațială a celor două sonde.
"Sondele noastre lunare gemene ne vor lipsi foarte mult, dar oamenii de știință îmi spun că vom avea nevoie de mulți ani pentru a analiza toate datele formidabile pe care ele le-au recoltat", a adăugat David Lehman, directorul proiectului GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena.
Lansate în septembrie 2011 și plasate pe orbita lunară pe 1 ianuarie 2012, cele două sonde au relevat repartiția maselor, grosimea și compoziția diferitelor învelișuri stratificate din care este alcătuită Luna, până la nucleul ei.
Ele au arătat, totodată, că scoarța lunară este mult mai subțire decât credeau oamenii de știință și a fost aproape în întregime pulverizată de bombardamentul cu asteroizi și comete. Înainte de a plonja spre scoarța lunară, cele două sonde americane au realizat o ultimă misiune. La 50 de minute înainte de impact, ele și-au pornit motoarele, menținându-le în funcțiune până la epuizarea carburantului, pentru a determina cantitatea exactă rămasă în rezervoare. Această operațiune îi va ajuta pe inginerii de la NASA să programeze mai bine nevoile de carburant pentru viitoarele misiuni spațiale. Misiunea, care a avut un cost de 500 de milioane de dolari, a fost cea de-a 110-a misiune de explorare a Lunii. Dintre acestea, șase au fost misiuni cu oameni la bord, în cadrul programului Apollo, în cadrul căruia, între 1969 și 1972, 12 americani au pășit pe Lună.
Mediafax
