În Shanghai există apartamente care costă 50.000 de euro metrul pătrat, dar și locuințe la periferie în care dorm câte 6-7 persoane într-o cameră.
Orașul are clădiri înalte de peste 50 de etaje, dar în apropierea lor localnicii încearcă să-ți vândă imitații de ceasuri de marcă, unde cei care sunt buni negociatori le pot obține cu 10% din prețul cerut inițial.
În China există trei mari piețe consumatoare de orice și totodată producătoare de orice: provincia Guangdong, Beijingul și ceea ce chinezii vor să devină centrul financiar al Asiei – Shanghaiul, oraș a cărui populație a depășit recent 22 de milioane.
Shanghaiul era renumit încă de la începutul secolului trecut, prin anii ‘20 fiind cel mai cosmopolit oraș al Asiei.
„A fost un așa-numit oraș al păcatelor, pentru că încă de la început la bazele dezvoltării lui a stat traficul cu opium“, povestește Cătălin Ichim, directorul Biroului de Promovare Turistică al României în China.
Una dintre marile companii britanice de la jumătatea secolului al XIX-lea, Jardine, Matheson & Co, după ce a făcut o vreme comerț cu opium, a început să investească în terenuri, pentru ca după cel de-al Doilea Război Mondial să vândă toate activele din Shanghai și să cumpere o parte importantă din insula Hong Kong.
Shanghaiul a fost și loc de refugiu pentru evrei, mai ales că după venirea lui Hitler la putere, aceștia au primit în 1933 pașapoarte de la ambasadorul chinez în Germania.
„Orașul este unul dintre puținele din China în care există clasă de mijloc. Aici salariul mediu depășește echivalentul a 600 de euro“, spune Ichim.
O parte importantă dintre localnici lucrează la reprezentanțele firmelor multinaționale sau la filialele locale ale marilor fabrici din interiorul Chinei. Consumul este atât de mare în Shanghai, încât se creează permanent noi locuri de muncă.
Există, în paralel, și o uriașă piață a produselor falsificate. Se falsifică orice, de la ceasuri la electronice, CD-uri și DVD-uri.
„În bazar și în unele magazine se poate negocia orice preț, chiar dacă este afișat, și marfa se poate cumpăra chiar și cu 10% din prețul cerut inițial. Cel mai mult din preț lasă la haine“, afirmă Cătălin Ichim.
70 de hoteluri de cinci stele
Orașul are peste 70 de hoteluri de cinci stele și sute de clădiri de birouri sau de locuit cu zeci de etaje. Cu 492 de metri și 101 etaje, Shanghai World Financial Center este a treia clădire ca înălțime din lume și atrage lunar circa trei milioane de euro doar din taxele vizitatorilor, care plătesc 16 euro pentru o privire panoramică de la etajul 100. La primele etaje ale clădirii sunt birouri și un centru comercial, iar de la jumătate și până la etajul 90 este un hotel de lux, Park Hyatt. Între etajele 91 și 93 sunt mai multe restaurante care, de asemenea, atrag foarte mulți turiști.
Piața de real estate din Shanghai este una dintre cele mai efervescente din lume, mai ales după ce guvernul chinez a început să acorde credite de consum foarte ușor. Din acest motiv, prețurile locuințelor au explodat în ultimii ani.
„La periferie nu mai găsești apartamente sub 500 de euro metrul pătrat, iar în centrul vechi există apartamente care se vând și cu 50.000 de euro pe metru pătrat“, precizează Ichim.
Shanghaiul frapează prin numărul imens de oameni care circulă pe străzi, cu excepția intervalului 12.00-14.00, când bulevardele sunt pustii pentru că e pauză de masă.
Trenul cu levitație magnetică Maglev, care leagă aeroportul Pudong de centrul orașului, depășește viteza de 450 de kilometri pe oră.
Shanghaiul este și unul dintre orașele cu viață de noapte renumită, și asta nu de acum, ci încă din anii ‘30.
„În ultimii ani s-au deschis aici foarte multe restaurante ale marilor bucătari francezi. Locuitorilor Shanghaiului le place să creadă că sunt cei mai occidentalizați din țară, fiind singurii din China care preferă cafeaua ceaiului“, adaugă directorul Biroului de Promovare Turistică al României în China.
Dacă nu vorbesc despre sistemul politic sau nu îl atacă, locuitorii orașului sunt liberi să facă aproape orice, cu excepția traficului de droguri, a crimelor sau a corupției la nivel înalt, care se pedepsesc cu moartea prin împușcare. Încercând să compari Bucureștiul cu Shanghaiul, găsești doar aceste asemă-nări – praful de pe străzi și căldura.
