„Străbunica“ tuturor urșilor polari din zilele noastre a fost o femelă de urs brun din Irlanda, care a trăit în urmă cu 20.000-50.000 de ani, iar hibridarea face parte integrantă din evoluția biologică a acestei specii amenințate cu dispariția, se afirmă într-un studiu publicat în „Current Biology“.
Potrivit AFP, studiile precedente au scos în evidență faptul că ursul polar modern (Ursus maritimus) a moștenit o parte din patrimoniul genetic al ursului brun.
Acele studii ce au analizat ADN-ul mitocondrial, considerat partea maternă din genom – bagajul genetic transmis de la mamă la urmașii ei -, au stabilit că femela care a fost strămoașa tuturor urșilor polari a trăit pe insulele din apropiere de Alaska, în urmă cu circa 14.000 de ani.
În noul studiu, mai mulți biologi de renume, a căror activitate a fost coordonată de Beth Shapiro de la Pennsylvania State University din Statele Unite, au adus dovada unei încrucișări anterioare între cele două specii.
Savanții au colectat eșantioane de ADN mitocondrial de la 242 de urși bruni și urși polari, vii sau fosilizați pe parcursul ultimilor 120.000 de ani, din diferite regiuni ale lumii. După analiza arborelui genetic, oamenii de știință au descoperit că genomul matern al urșilor polari s-a „fixat“ cu adevărat, pentru a lua forma lui actuală, în timpul sau cu foarte puțin timp înainte de vârful ultimei ere glaciare, în urmă cu 20.000-50.000 de ani, pe coasta atlantică din nordul Irlandei.
A dispărut acum 9.000 de ani
Această „străbunică“ irlandeză era totuși diferită de urșii bruni pe care îi cunoaștem în prezent: potrivit lui Beth Shapiro, populația de urși bruni care împărțeau ADN-ul matern cu urșii polari a dispărut deja în urmă cu circa 9.000 de ani. Însă genetica are doar un caracter formal: cele două specii erau în contact una cu cealaltă cu mult înainte de această dispariție și chiar s-au încrucișat foarte ușor, timp de 100.000 de ani.
În ceea ce-l privește pe „străbunicul“ urșilor polari, identificarea lui este mai dificil de realizat. Partea paternă din genomul acestor urși, ADN-ul nuclear, datează cu mult înainte de ultima eră glaciară și „provine probabil de la un strămoș comun cu ursul brun, care a trăit în urmă cu 500.000 de ani“, afirmă Beth Shapiro.
„Tocmai această diferență a genomului – strămoșul foarte recent din partea mamei și cel mult mai vechi și deci diferit din partea tatălui – ne-a permis să ajungem la concluzia că toți urșii polari descind dintr-o femelă de urs brun“ care a trăit relativ recent, a concluzionat Shapiro.
„Aceste rezultate arată că hibridarea face parte integrantă din istoria biologică a ursului polar, probabil influențată de fluctuațiile climei“, a declarat Daniel Bradley de la Trinity College din Dublin (Irlanda).
Urșii „pizzly“
În ultimii 500.000 de ani, cele două specii de urs trăiau în medii diferite, însă ele erau vecine, iar limitele habitatelor lor s-au deplasat cu siguranță și suprapus în mai multe rânduri în timpul perioadelor de încălzire și de răcire a climei, în special în zonele de coastă.
„Astăzi, asistăm la o schimbare similară a climatului arctic, odată cu topirea ghețarilor și retragerea banchizelor (…) încă o dată, această schimbare oferă urșilor polari și bruni ocazia de a împărți același habitat și deci de a se încrucișa“, a explicat Beth Shapiro.
De fapt, mai mulți hibrizi adulți, precum „pizzly“, proveniți din încrucișarea dintre un urs polar și un urs brun grizzly, au fost observați în ultimii ani.
Aceste încrucișări ar putea favoriza dispariția urșilor polari, al căror habitat este deja amenințat de încălzirea globală. „Însă astfel de hibrizi trebuie să fie și ei luați în calcul în cadrul eforturilor depuse pentru conservarea speciilor, deoarece ei pot juca un rol deloc neglijabil pentru supraviețuirea lor“, afirmă Shapiro.
În zilele noastre, au mai rămas doar între 20.000 și 25.000 de exemplare de urs polar, repartizate în cinci țări – Statele Unite, Canada, Groenlanda, Norvegia și Rusia -, care trăiesc în zone ce se întind de-a lungul cercului polar arctic. Încălzirea observată în aceste zone de pe Terra este de două ori mai mare în comparație cu media mondială, potrivit experților în evoluția climei.
