Mai multe patologii, în special cele cardiace și respiratorii, îi afectează mai des pe oameni în timpul sezonului de iarnă, afirmă cercetătorii francezi.
Supramortalitatea hibernală reprezintă un fapt epidemiologic bine stabilit. În 2006, un studiu estima la 15.000 numărul deceselor suplimentare care se produc în fiecare an pe timpul iernii, în Franța. Creșterea numărului de decese este asociată cel puțin parțial cu o creștere a numărului bolilor respiratorii, precum gripa, și o multiplicare a accidentelor cardiace. Însă care este rolul jucat de frig în creșterea acestui număr? Există oare mai mulți agenți infecțioși? Sunt oamenii mai fragili?
Prima explicație, generală, se aplică la toate maladiile contagioase care se transmit pe cale aeriană (gripă, bronșită infecțioasă, răceală, angină virală etc.). Potrivit unui raport din 2009 întocmit de Institutul de supraveghere sanitară asupra fiziologiei frigului, "tendința de concentrare a populației în spații închise și puțin ventilate (atunci când este frig afară) crește riscul de infecții". Bruno Lina, directorul laboratorului de virusologie și patologii umane de la Facultatea de medicină din Lyon, consideră că "aglomerarea oamenilor în spații închise reprezintă un element determinant" care explică recrudescența hibernală a patologiilor respiratorii, informează lefigaro.fr.
Pe de altă parte, corpul uman apelează la o anumită strategie pentru a încălzi aerul rece inspirat, înainte de ajungerea acestuia în plămâni. Mucoasele nazale transferă în acest aer apă aflată la temperatura corpului (fenomen care explică expresia «nas care curge», frecvent întâlnită în sezonul rece). Acest transfer de căldură umidifică aerul și provoacă uscarea barierei fizice care este alcătuită din mucus. Virusul și bacteriile intră în acest fel mai ușor în organism.
Frigul alterează în paralel funcționarea sistemului imunitar. "Celulele se deplasează mai încet, fapt care diminuează reacția imunitară și lasă virusului timpul necesar pentru a se instala în corp", a explicat Bruno Lina. Perișorii (cilii) care curăță cu regularitate bronhiile sunt mai puțin eficienți atunci când temperaturile sunt scăzute. Toate aceste elemente explică, cel puțin parțial, recrudescența hibernală a răcelilor și a altor bronșite.
Luc de Saint-Martin Pernot, medic intern la Centrul medical regional universal din Brest, evoca la rândul său, în numărul din octombrie 2011 al revistei Pour la Science, "uscarea mucoaselor din zilele friguroase și poluanții atmosferici, a căror concentrație crește, întrucât spațiile închise sunt insuficient ventilate". Acești doi factori "provoacă o iritare a căilor nazale și bronhice", explică el, adăugând că acest fapt crește "numărul de proteine ICAM-1, adevărate «încuietori» prin care rinovirusurile intră în celule și le infectează".
În privința virusurilor, precum rinovirusurile care cauzează răceala, frigul constituie un avantaj. Așteptând să ajungă la căldură în corp pentru "a ecloza", microbul este înconjurat într-o mică cochilie protectoare. Aceasta este cu atât mai rezistentă cu cât aerul este mai rece. Iarna, scăderea în intensitate a soarelui limitează expunerea virusului la razele ultraviolete care îi distrug în mod natural. Altfel spus, durata de viață a unui virus crește atunci când temperatura este scăzută si când soarele este ascuns de nori. Puterea lui contagioasă este sporită. Aceste explicații sunt valabile și pentru virusul gastroenteritei, o maladie a cărei epidemie în rândul copiilor apare sistematic în timpul iernii.
Creșterea patologiilor cardiovasculare reprezintă la rândul ei o consecință aproape mecanică a temperaturii. Atunci când vremea este rece, vasele sangvine se contractă pentru a limita pierderile de căldură la nivelul organismului. Acest fapt induce o mai mare vâscozitate a sângelui, care obligă inima să muncească mai mult. Cercetătorii americani au afirmat în 2012 că o alimentație mai puțin sănătoasă și o diminuare a activității fizice pe timpul iernii ar putea să explice această recrudescență hibernală a maladiilor cardiovasculare.
Mediafax
