Recent, un fizician și inventator italian a făcut o nouă demonstrație a mașinii sale care folosește fuziunea la rece, arătând astfel că un mic impuls de energie poate duce la o reacție între atomii de nichel și hidrogen, din care rezultă emiterea unei cantități de 10 ori mai mare de energie decât cea inițială.
Primul experiment reușit de fuziune la rece a avut loc cu douăzeci de ani în urmă, dar din cauza rigidității comunității științifice, a fost întâmpinată cu mult scepticism. Asta deoarece pare un proces improbabil: un atom al unui element ușor trebuie să se contopească cu cel al unui element greu, rezultând astfel o cantitate imensă de căldura ce poate fi convertită în electricitate. Procesul în sine este atractiv din pricina aplicațiilor practice pe care le presupune, în special din punct de vedere energetic. Spre deosebire de energia nucleară clasică, nu generează radiații periculoase, iar acest tip de fuziune la rece nu presupune necesitatea unor temperaturi inițiale uriașe, așa cum necesită fuziunea nucleară care are loc în Soare.
Până acum, însă, nimeni din cei ale căror experimente au avut succes nu a reușit să explice mecanismul miraculos al fenomenului pe care ei pretind că l-au observat. În consecință, marii cercetători din laboratoarele de renume le-au întors spatele. Majoritatea fizicienilor consideră dispozitivele de fuziune la rece niște falsuri, pentru că se consideră imposibil că fuziunea să aibă loc la temperatura camerei.
Cu toate acestea, demonstrațiile par să aibă succes. Omul de știință italian Andrea Rossi a demonstrat abilitățile mașinii sale în fața unor fizicieni suedezi. Italianul este unul din puținii savanți care cred cu fermitate în posibilitatea fuziunii la temperatură ambiantă obișnuită. El crede cu tărie că în interiorul mașinii sale se petrec fenomene fizice puțin înțelese, care duc la eliberarea unei forme de energie sigură, curată și regenerabilă la infinit.
Fizicienii care au participat la demonstrație nu au avut decât cuvinte de laudă. Aceștia au apreciat că s-a produs mult mai multă căldură decât ar fi fost posibil prin procedee chimice, concluzionând că în mod cert au loc anumite procese nucleare care determină emiterea unui nivel ridicat de energie.
În octombrie, Rossi a făcut o nouă demonstrație, de data aceasta cu o versiune mult mai mare a mașinii sale, care conținea 47 module mici de fuziune. Cu ajutorul mașinii, a reușit să mărească cei 400W ai alimentării fiecărui modul până la 10kW, mașina producând astfel, în mod continuu, timp de 4 ore, 470kW.
Savantul nu a publicat încă nimic referitor la munca sa, cercetările sale nefiind încă patentate, dar alți cercetători pasionați de domeniu ar putea avea unele explicații legate de procesele interne. Profesorul Peter Hagelstein dela MIT crede că în procese poate fi implicată o formă de energie de vibrație în legăturile metalice, care duc, prin intermediul tranzițiilor nucleare, la fuziunea la rece.
De experimentul celor doi italieni pot fi legat un altul, ambele demonstrând că puterea în exces poate fi atribuită spațiilor din țesătura metalică. În ambele experimente golurile din rețeaua metalică (golurile fiind punctele unde atomii de nichel lipsesc) joacă un rol important. În ce mod – rămâne încă de determinat, cert e ca energia emisă crește odată cu temperatura de operare.
„Nu există încă suficientă informație pentru a da un verdict definitiv legat de mașina celor doi (italieni – n.n.). Ceea ce susțin ei ar trebui luat ca atare și studiat intens până ne vom putea formula cu certitudine o părere pozitivă sau negativ”. A afirmat Hagelstein.
Ca o concluzie se impune următoarea întrebare: sunt atât fizicienii cât și cei care activează în departamentele de energie ale guvernelor atât de siguri că fuziunea la temperatura camerei este imposibile încât să continue să ignore toate experimentele care probează contrariul?
Sau este teamă că lumea s-ar întoarce pe dos în cazul în care se va renunța la exploatarea combustibililor fosili?
Dan Preda
