Un grup de oameni de știință de la Universitatea din Oslo (Norvegia) a descoperit că localizarea diamantelor depinde de așa-numitele „pålnii“ din mantaua terestră, coloane drepte prin care urcă materialele topite din interiorul planetei.
Aceste pålnii controlează distribuția rocilor vulcanice purtătoare de diamante, cunoscute drept kimberlit, potrivit studiului publicat în această săptămånă în revista „Nature“.
Aceste pålnii, care își au originea la baza mantalei terestre, sunt responsabile de distribuția a practic tuturor kimberliților care au ajuns la suprafață în urma unei erupții – diferită față de cea a vulcanilor – care a avut loc în ultimii 540 milioane de ani.
Diamantele se formează în condiții de presiune ridicată, la peste 150 de kilometri adåncime în mantaua terestră și sunt împinse la suprafață de un tip de roci vulcanice numite kimberliți.
Pentru a răspunde la întrebarea „Cum au fost distribuite diamantele pe fața Pămåntului?“, cercetătorii și-au axat studiul pe zonele continentale cele mai vechi ale scoarței terestre – în jur de 25 miliarde de ani – deoarece sunt viabile din punct de vedere economic pentru extragerea diamantelor.
Cercetătorii au reconstruit poziția plăcilor tectonice în cursul ultimilor 540 milioane de ani, pentru a localiza zonele din scoarța continentală aferente mantalei profunde a Pămåntului.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
