“Occupy the former Soviet Union” – Ocuparea fostei Uniuni Sovietice este titlul socant al textului ce prefateaza editia abia aparuta a revistei romanesti de specialitate “GeoPolitica” (director Vasile Simileanu). Acest numar al revistei, intitulat “Gambitul Reginei- geopolitica la Marea Neagra”, se focalizeaza pe marile ravasiri din zona extinsa a Marii Negre, dar cu implicatii europene si mondiale, pe care le-a dezlantuit – sau pus in evidenta – reintrarea Crimeei in componenta statului rus. Titlul, paradoxal pentru unii, afirma, de fapt, ca Moscova este in plina ofensiva pentru reinstaurarea a inclusive prin ocupare teritoriala – a influentei Rusiei asupra fostei Uniuni Sovietice, adica a teritoriului statului multinational si cu o indelungata istorie imperial al carei capitala a fost pana la disparitia URSS, in 1991.
Altfel spus – si poate cel putin la fel de potrivit, Back in the USSR, Inapoi in URSS, cum ar fi intonat celebrii Beatles. In Ucraina se poarta astazi un razboi cu totul neobisnuit. Un razboi care este fara precedent de perfid,(caci mai degraba asta ar insemna”hibrid”).Si un razboi cu atat mai dramatic cu cat, impotriva vointei – dar si sentimentelor – celor doua parti, este un carnagiu fratricid. Un razboi in care “rusii omoara rusi”, cum scria un ziarist de la Moscova. Dar in care si ucrainenii omoara ucraineni, si rusii ucraineni, si ucrainenii rusi.
Urmarile nefaste ale acestei mari dezlantuiri de moarte si distrugeri in arealul post-sovietic se revarsa cu repeziciune si dincolo de frontierele fostei Uniuni Sovietice. Temeri puternic resimtite se exprima, in primul rand, in fostele republici unionale baltice, acum state independente si membre ale UE si din NATO. Oficialitati de rangul cel mai inalt din capitalele baltice declara ca, in fapt ,ele se afla in razboi cu Rusia, prin aceasta intelegandu-se noul tip de razboi, cel cibernetic.
Preocupari similare se manifesta si in alte state din proximitatea fostei Uniuni Sovietice, de la riveranii la Baltica (in primul rand Polonia) pana la cei ai Marii Negre. Strategii sunt in plin efort de evaluare a noii situatii create prin intrarea Crimeei in componenta Federatiei Ruse .Faptul ca Sevastopolul nu mai este doar o baza instalata pe un teritoriu “inchiriat” de Moscova de la Kiev ci teren ferm rus, modifica substantial raporturile de forte in zona pontica si, prin extensie, in cea mediteraneana.
“Daca pretul diplomatic si economic pentru Rusia, ca urmare a alipirii Crimeii, urmeaza a fi evaluat, beneficiile in termeni strategici sunt deja masurabile” – scrie universitarul francez Igor Delanoe.
Prin alipirea Crimeii, pozitia Rusiei in Marea Neagra se schimba radical. Rusia devine statul pontic cu cel mai lung litoral la Marea Neagra; isi redobandeste deplina suveranitate asupra celui mai important port din bazinul pontic, Sevastopolul, si asupra bazei sale navale; preia controlul asupra celor doua tarmuri ale stramtorii Kerci; recupereaza o parte din platoul maritim continental ucrainean si preia zacamintele de gaze si petrol de la Pallas din zona stramtorii Kerci; Marea de Azov devine o mare interioara rusa.
Prin anexarea Crimeei, Rusia a recuperat aproape 1000 km de coasta la Marea Neagra, cu porturile Sevastopol, Teodosia si Kerci. Pana la anexarea Crimeii, Federatia Rusa ramasese, dupa dezmembrarea URSS, cu un tarm pontic de circa 400 km lungime, predominant stancos si impropriu navigatiei si activitatilor portuare, intre peninsula Taman si frontiera cu Georgia si o a doua deschidere maritima pontica, in Marea de Azov, de 570 km. Iar dupa razboiul din Georgia, Moscova si-a extins interfata maritima prin stabilirea unui protectorat militar asupra Abhaziei, recuperand inca 200 km de coasta la Marea Neagra.
Prin pierderea Crimeei, a disparut practic si prezenta navala a Ucrainei in spatiul pontic, caci flota ucraineană din Marea Neagră a fost eliminata aproape complet. Fara cele 50 de amplasamente din peninsulă ale armatei ucrainene, potențialul militar al Kievului a diminuat drastic. Odata cu Crimeea, Ucraina a pierdut 57 de vase ale flotei sale militare iar potențialul forțelor aeriene și ale apărării sale antiaeriene au scazut cu 20 la suta.
“Anexarea Crimeii de catre Rusia in martie 2014 a sporit sensibil amprenta strategica rusa in regiunea Marii Negre” – apreciaza analistul, deja cita, Igor Delanoe. Crimeea se afla de acum in inima dispozitivului militar ponto-caucazian rus si poate fi considerat “bastionul strategic sud” al Federatiei Ruse in Europa. El are dubla misiune de a stavili expansiunea influentei occidentale, dar si de a reactiva influenta rusa in Marea Neagra. Anexarea Crimeii si a Sevastopolului, continua analistul francez, bulverseaza fundamental datele strategice in spatiul pontic si permite Rusiei sa rezolve cu un cost militar practic nul o serie de deficiente securitare mostenite in contextul strategic pontic nascut din prabusirea URSS. Pierderea suveranitatii Moscovei asupra Crimeii in 1991 este apreciata ca unul dintre elementele care au favorizat refluxul influentei ruse in regiunea Marii Negre dupa 1991. Extinderea comunitatii euroatlantice din anii 2000, in Romania si Bulgaria, precum si patrunderea influentei americane in Caucaz si pana la Marea Caspica, au condus, si ele, la diminuarea influentei ruse in ceea ce Moscova considera a fi “sfera sa de interese privilegiate” – sustine acelasi analist francez, specialist in geopolitica pontica.
Acest proces si-a inversat insa cursul, mai intai, dupa conflictul ruso-georgian din august 2008, care a pus capat procesului de slabire a influentei ruse in regiunea Marii Negre, iar apoi prin anexarea Crimeii, care deschide noi perspective pentru reinnoirea puterii maritime si a prezentei Rusiei in Marea Neagra si, de aici, in Mediterana.
Amprenta strategica rusa in bazinul pontic va fi si mai apasata in conditiile in care Moscova a lansat in 2011 un program de reinarmare a fortelor sale armate care cuprinde si reinnoirea capacitatilor militare din bazinul pontic. Modernizarea flotei Marii Negre, inceputa in anii 2000, se insoteste cu fortificarea peninsulei Crimeea, care a demarat in martie 2014 prin desfasurarea de sisteme de arme sofisticate bazate la sol si “revenirea ipotetica” a armelor nucleare tactice in Crimeea.
In sfarsit, cateva evenimente din cele mai recente anunta o reintrare spectaculoasa a Rusia in Mediterana de Est, prin Cipru, Grecia si Turcia. Nikosia a acceptat prezenta militara navala rusa in porturile sale, Atena este interesata in bune relatii cu Moscova pe fondul ”razboiului nervilor” in care s-a angajat cu Bruxelles-ul, iar Turcia a fost cointeresata in proiectul rusesc de transport de gaze care va inlocui ideea abandonata a South Stream.
