In anul jubiliar Shakespeare, summitul NATO de la Varsovia pune Berilnul in fata unei dramatice dileme hamletiene: a fi sau a nu fi prezenta Germania militarmente in flancul estic al NATO (adica si in Romania)? Daca dam crezare saptamanalului”Der Spiegel”, presedintele Obama va cere in mod deschis cancelarului Merkel efective militare germane in state membre ale NATO din estul continentului.
Berlinul are de luat in calcul mai multe lucruri. 1. Chiar daca Germania nu mai are complexul istoric al culpabilitatii, de fosta putere militarista, si este decisa sa devina mai activa in politica europeana si mondiala, deschiderea spre exterior anuntata de la cele mai inalte niveluri ale statului s-a produs, pana acum, cu precadere in domenii non-militare: economic, politic, cultural etc. Si iata ca Berlinul e solicitat de aliatul american sa-si asume noi responsabilitati. 2. In acelasi timp, insa, Germania face, in mod traditional, eforturi atente pentru a nu ostiliza relatiile sale cu Rusia, fiind interesata si de avantajele relatiilor economice ruso-germane, dar si de un coeficient sporit de securitate proprie. 3. Publicul german ramane, de zeci de ani, reticent fata de orice implicare militara a tarii inafara granitelor, apreciind “cultura prudentei” care a definit politica externa a tarii in postbelic. 4. Armata germana nu este pregatita, in acest moment, pentru a prelua proiectatele misiuni in cadrul NATO. Efectivele ei au fost reduse de la 600 000 in momentul reunificarii, la 177 000. Militarii germani, afirma Hans-Peter Bartels, inalt demnitar in domeniu, sunt “la limita capacitatilor de interventie”.
Berlinul oficial este constient de dimensiunile noii sfidari. “In ultimii ani, ne-am uitat in alta parte, in timp ce crizele au venit catre noi, s-au apropiat de poarta noastra”, declara Wolfgang Ischinger, presedintele Conferintei pentru securitate de la Munchen. “Indiferenta nu este o optiune, venea, parca in replica, o declarative a ministrului apararii, Ursula von der Leyden. Germania nu poate sa se uite in alta parte”. De altfel, chiar in incinta conferintei de la Munchen, in urma cu cativa ani, si presedintele federal, si cancelarul, si ministrul apararii, au anuntat o politica internationala mai activa a Berlinului. Iar publicul german, chiar daca ramane deosebit de reticent fata de implicarea trupelor Bundeswehrului in felurite zone de conflict de pe glob, accepta, in proportie de 56 la suta, intarirea capacitatilor de aparare ale tarii.
Reunificarea Germaniei deschide un capitol nou si in istoria militara a tarii. Pe cat de tumultuous si de razboinic i-a fost trecutul, pe atat de prudent, precaut si strict reglementat international si la nivel intern, federal, este statutul de astazi al Bundeswehrului. Dar Berlinul se afla, si aici, in fata unor mari decizii. Daca pana la reunificare, in timpul razboiului rece, Bundeswehrul era varf de lance al NATO, cu misiunea de aparare in cazul unei invazii sovietice cu tancuri in Europa Centrala, dupa dezmembrarea URSS, sfera intereselor speciale ale Aliantei au depasit cadrul arealul nord-atlantic iar Germania a fost pusa in situatia de a-si revedea limitarile in vigoare. Respectiv, conditia pusa – si autoimpusa – ca armata germana sa fie subordonata direct Bundestagului si nu cancelarului sau ministrului apararii (ceea ce pune mari probleme in privinta operativitatii militare, dar si in luarea unor importante decizii politice ). Insusi presedintele Germaniei, Joachim Gauck, avertiza ca urmarile inactiunii in crize internationale sunt adesea mai periculoase decat riscurile actiunii. Iar un fost ministru polonez lansa butada ca ar fi de temut mai degraba de ce nu face, decat de ce face Germania.
Astazi, circa 5 000 de militari germani actioneaza in operatiuni desfasurate inafara granitelor tarii, iar declaratiile oficiale vorbesc tot mai frecvent de “cultura responsabilitatii si ajutorului”, care tinde sa se substituie “culturii prudentei” de pana mai ieri. “Germania vrea sa se prezinte ca un aliat pe care partenerii occidentali pot conta” – se remarca intr-un articol publicat pe site-ul nouvelle-europe.eu in aprilie 2014. Dar cancelarul Merkel nu pierde ocazia sa nuanteze: “Niciun conflict nu poate fi rezolvat numai pe cale militara. Politica externa germana implica punerea in retea a oportunitatilor civile si militare”.
In sfarsit, nu trebuie uitat ca la summitul NATO de la Bucuresti, Germania cancelarului Merkel a avut cele mai ferme obiectii la ideea integrarii in NATO a Georgiei si Ucrainei. Va fi, de data aceasta, la summitul Aliantei de la Varsovia, mai dispus Berlinul la noi masuri de consolidare a apararii flancului estic al NATO? Vom vedea in curand si militari aliati germani printre noi?
