Fiindcă se apropie ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, îl putem omagia, în această rubrică, nu numai readucånd în atenție vitriolantele acuze aduse politicianismului vremii sale, cuprinse în articole care ar putea fi, neschimbate nici la virgulă, editoriale în orice ziar onest de astăzi, ci și rememorånd spuse înțelepte de-ale sale despre politica bună ce trebuie dusă și despre cum se cade să-și facă meseria omul de stat, diplomatul, gazetarul în interesul țării și al adevărului.
Așa că mă voi referi, prin spuse ale lui Eminescu despre politica externă, la tărăboiul grotesc ce ațåță spiritele din pricina eșecului Romåniei la Schengen. Toată lumea se dă atotștiutoare, hotăråt pertinentă, generos sfătuitoare sau energic acuzatoare. Dar știm noi adevăratele rațiuni care stau la baza obstrucției franco-germane, căci motivele invocate oricum nu se susțin? A emite apodictic cam în necunoștință de cauză nu e formulă bună, e chiar păguboasă. Politica externă a Romåniei nu-și poate permite luxul să fie politichie dåmbovițeană.
Într-un articol numit chiar „Politica noastră externă“, Eminescu îndeamnă la prudență în judecarea unor acte politice care angajează relațiile țării cu străinătatea și mai ales cu mari puteri. „Prin sfaturi pripite, pozitive în privința politicii externe – citim în articol – noi credem că nu s-ar prejudicia numai interesele guvernului, căci aceasta ar fi puțin, dar chiar și interesele țării“.
Mai ales că „un partid de opoziție“, dar și orice analist, am zice noi, „care n-are nici un fel de legături cu acele influențe ale străinătății, nu poate avea o idee amănunțită asupra situației politicei exterioare, așadar nici elemente destule pentru a judeca în mod definitiv în cestiunea aceasta“.
Culisele politicilor externe ale „monștrilor reci ai politicii mondiale“ (de Gaulle) care sunt Franța și Germania, intențiile lor europene, sunt opace și greu previzibile în acest moment critic pentru Uniunea Europeană. În dinamica europeană se regăsesc tot mai vizibil și mai eficient și alte mari puteri: Rusia, China, va veni și råndul Turciei, și nici America nu a devenit chiar complet dezinteresată de aceste jocuri. Dar – tot Eminescu – „relațiile dintre puteri, în aparență atåt de clare și de liniștite, ascund în ele rivalități, pe care nu sunt în poziție a le cunoaște decåt numai persoanele oficiale, asupra cărora ele se fac simțite și apreciabile; pe de altă parte în o tensiune aparentă se ascund tot atåt de des încercări de reconciliare și de alianță, încåt înclinări prea pronunțată și în această privire ne-ar face să fim luați cam ușor de acele curente, care părånd un moment a se dezbina, nu caută decåt calea de a se împăca, – lucruri care asemenea nu se pot resimiți și aprecia decåt de personalități oficiale“.
Așa e și acum. Oare preeminența asumată tot mai evident de Germania în Europa, noile – și tradiționalele – relații ruso-germane, și – atenție! – relațiile chino-germane care devin tot mai complementare pe continent, nu stau, și ele, sub semnul acestui citat? Episodul Schengen romåno-bulgar e doar detaliu de decor în ampla competiție pentru reașezarea altfel a Europei.
Numai că „personalitățile oficiale“ ale clipei de azi nu par a ține seama de asemenea conexiuni ori pur și simplu nu au cunoștință de ele. Oricum, nu trebuie să fii prea firoscos ca să realizezi ce contraperformanță istorică a izbutit ministrul Baconschi, care, asemenea croitorașului cel viteaz, a atins șapte dintr-o lovitură. De fapt, 27, cele 27 de state din UE, prin amenințările sale prompt și inabil retrase. Faptul că președintele țării a reacționat energic și tăios la șicana franco-germană pare a fi semn că liderii Romåniei nu mai stau ca autiștii în dialogul european. Dar un șef al diplomației unei țări care intră intempestiv cu capra în farmacia europeană e cu totul altceva. Hotăråt lucru, dl Baconschi nu se numără printre „persoanele oficiale“ la care face vorbire Eminescu. Corneliu Vlad
