O problemă de viață și de moarte, în cel mai adevărat înțeles, pentru 12 milioane de pământeni și poate pentru de două ori mai mult, cam cât populația României, până în 2030, dar și fiori de spaimă pentru fiecare: cancerul. Un chin sau o neliniște, personal și existențial, pentru mai fiecare, dar în care își vâră botul politica și profitul. A face politicianism, reclamă/antireclamă și senzaționalism jurnalistic bulevardier pe agonie, dureri și spaime e de neînchipuit, dar e posibil.
O misiune de medici cubanezi a venit în România pentru a prezenta un medicament natural, obținut din venin de scorpion albastru, un medicament antitumoral, antiinflamator și analgezic obținut, după 15 ani de cercetări, în institute și laboratoare din Havana și care a dat, până acum, rezultate la câteva zeci de mii de suferinzi, cubanezi și de pretutindeni. Am cunoscut, cu prilejul vizitei medicilor cubanezi, un român cu o mare voință de a trăi, căruia acest produs i-a salvat viața: domnul Lucian Daniel Angelescu. Un exemplu de vitalitate, curaj și tenacitate, profund marcat de maladie, dar pe care a învins-o. Și care, acum, se străduiește să înlesnească și confraților săi români de suferință calea spre acest medicament și tratament, fără a-și dori să facă din asta o afacere. Nu toți cei în nevoie au putința de a merge în Cuba pentru a-și recăpăta speranța și a-și alina sau îndepărta suferințta. Ar putea-o face și în România dacă autoritățile și legislația noastră ar autoriza accesul la medicament și tratament. Drumul până aici va fi poate lung și anevoios, dar domnul Angelescu și colaboratorii săi și-au asumat sfidarea. Iar Institutul Labiofarm, de unde au venit medicii cubanezi, este singurul furnizor autorizat și certificat de guvernul cubanez al acestui produs. „Bolnavii de cancer nu au timp să aștepte omologările“, ne-a răspuns doamna doctor Yadila Betancourt Reyes, șeful misiunii în România a Labiofarm S.A., când mi-am arătat scepticismul în legătură cu reușita acestui demers umanitar.
Dar până la un final reușit, de fapt chiar înainte de începuturile demersului, s-au dezlănțuit, prin presă, abjecțiile. Hoitarii speranței în această șansă – care nu e poate pentru unii certitudine, dar treaba lor – s-au dezlănțuit prin articolașe cu scheme imunde. Căci subiectul e, în ce-i privește, suculent: cancer, Cuba, Castro… Poate și comunism, cacealma etc. Un condeier jalnic scrie: „Nepotul lui Fidel Castro face afaceri în România cu remedii pentru cancer“. Minciună multiplă. În România n-a venit niciun nepot de-al liderului cubanez, iar „afacerile“, adică diligențele umanitare, sunt deocamdată abia la început.
Statele Unite și alte țări ce urmează politica de embargo față de Cuba boicotează și acest produs, dar de la începutul acestui an sute și sute de italieni asaltează centrele de tratament din Cuba. Interesele și ifosele politicii nu pot opri voința omului de a-și salva viața. Este dreptul fiecăruia de a-și vedea de sănătatea și calitatea vieții sale după cum crede de cuviință. Nimeni nu pretinde că remediul medicilor cubanezi este panaceu, dar practica a arătat că el nu a ucis pe nimeni, dimpotrivă, a revărsat cu generozitate zile și ani de viață normală pentru mii și mii de semeni de-ai noștri de pretutindeni. Ca anecdotă, e de amintit că în noiembrie 2006, „oficiali americani“ citați de presă erau convinși că „liderul cubanez Fidel Castro suferă de cancer în fază terminală, iar starea lui se agravează în fiecare zi“. Așa se agravează că, trecut deja de vârsta de 80 de ani, Fidel Castro scrie susținut articole în presa cubaneză și se întâlnește cu personalități străine.
Nu pot jura că medicamentul cubanez este soluția perfectă, dar de ce s-or încăpățâna în răutatea lor hoitarii speranței?
În ziua în care m-am întâlnit cu medicii cubanezi, ziaristul și doctorul în medicină francez Jean-Yves Nau de la publicația „Slate“ scria despre un „medicament-minune“ împotriva dependenței de alcool, a cărui utilizare e blocată de autorități de ani de zile. De ce? „Dacă baclofenul (respectivul medicament – n.n.) suprimă maladia, pentru alcoologi și adictologi consecințele ar fi sfârșitul carierei lor. Consecințele ar fi lichidarea unor spitale și servicii. Baclofenul le ucide găina cu ouă de aur.“ Să sperăm că nu așa va fi, în România, cu medicamentul anticanceros din Cuba.
Corneliu Vlad
