Inainte – sau dupa – summitul NATO 20156 , de la inceputul lunii iulie, Germania va face publica noua Carte Alba asupra securitatii nationale , elaborata de ministerul Apararii si care va fi aprobata de Cancelaria Federala. Cea mai spectaculoasa schimbare fata de precedenta editie a acestui document (din 2006) vizeaza degradarea tiului de relatie interstatala cu Rusia, de la cel de partener la cel de adversar, crede a sti “Die Welt”. Rusia figureaza printre cele zece amenintari pentru Germanisa, alaturi de terorismul international, nationalismul radical, modificarile climatice, riscurile de epidemii provocate de migratii etc.
Paradoxala pozitie, exclama in primul rand rusii, prin politicieni si ziaristi, care amintesc ca, zilele trecute chiar, cancelarul Angela Merkel a propus crearea unei zone economice comune cu Rusia, de la Lisabona la Vladivostok.
In consacrata sa traditie politica, Germania obisnuieste nu o data sa-si tina partenerii/concurentii/rivalii in ceata , imbroglio care pare sa se repete si acum, in preajma summitului NTO de la Varsovia. Pozita internatonala a Berlinului afddevenit, dupa reunificarea din 1990, din ce in ce mai enigmatica, chiar daca, asa cum se exprima politologii Ulrike Guerot si Mark Leonard, “rareori a fost Germania atat de importanta – dar si de izolata – in Europa, ca astazi”. Nici o solutie la crize europeana (si nu numai) nu ar fi posibila fara Germania sau impotriva ei, dar Germania a fost vazuta, din Grecia in Libia, ca fiind tot mai evaziva, absenta sau impredictibila”.
Este adevarat ca, de cativa ani, Berlinul s-a angajat intr-un ambitios construct istoric, de afirmare plenara a statului german reunificat un lume. Dar acest demers ramane inca unul insuficient de clar formulat sau promovat: “Pentru multi – scriu autorii mentionati – Republica Fedrala le apare, cu o putere si o independenta in crestere, isi renegociaza doua principii fundamentale, care i-au ghidat politica externa timp de zeci de ani: integrarea europeana si alianta occidentala. Unii chiar sugereaza ca Germania aseaza fundatiile unui nou Sonderwg (cale speciala). Dar in timp ce este tot mai asertiva in promovarea unei politici economice pentru UE, Germania refuza sa se implice in probleme presante de politica externa, ca Libi, si isi intensifica relatiile cu China si Rusia”.
Iar politica Berlinului fata de Rusia evolueaza, de mai multi ani déjà, “intre atentism si pragmatism”, scria, inca in 2009, universitarul Stephen Martens.
Ce reproseaza azi Berlinul, sau mai corect spus Ministerul Apararii german, marelui sau partener rasaritean de pana mai ieri (dar care va ramane, cu siguranta, ca atare si de acum incolo)? Documentul (inca nedefinitivat) afirna ca “Moscova isi promoveaza interesele prin procedee violente, modifica in mod autoritar frontierele garantate de dreptul international, fapte pentru care reprezinta o amenintare pentru ordinea internationala in Europa”. In plus, Rusia “se indeparteaza de Europa, isi inteteste competitia strategica si isi intensifica actiunile militare in apropierea frontierelor Uniunii Europene”. Dar tot Berlinul intentioneaza sa propuna ridicarea treptata a sanctiunilor economice aplicate rusiei, iar oamenii de afaceri germani preseaza constant pentru reluarea nestingherita a bussinesului cu partenerii rusi.
Si atunci, de ce acest document abraziv prinvind riscul rusesc la securitatea Germaniei? Se dau mai multe explicatii. Noua doctrina de securitate a Berlinului – spun cei ce au citit proiectul – prevede sporirea efectivelor militare si mai multe misiuni importante ale militarilor germani in strainatate. Iar Ministerul Apararii isi doreste sporirea bugetului militar si NATO, dar in primul rand aliatul american vrea implicare militara germana directa si masiva in consolidarea flancului estic al Aliantei.
In Germania , insa, cercurile de afaceri si chiar factorii de inalta decizie politica nu intrunesc unanimitate in ce priveste linia de urmat in viitor in politica fata de Rusia si in general in politica europeana si internationala a tarii.
In acesta plina confuzie, comentatorul rus Aleksei Timofeicev titreaza: “Noia doctrina germane: Rusia – nici partener, nici rival?”. Mai degraba s-ar putea, insa, altfel spune: “Rusia – si partener, si rival”.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane