Ce mai inseamna astazi in lume, din punct de vedere militar, Germania? Aceasta tara stigmatizata in trecut pentru traditia ei militarista si pentru ca a declansat doua razboaie mondiale ( aici istoricii inca mai discuta), dar si statul cel mai pacifist din Europa postbelica, asa cum este astazi foarte des calificata, statul care si-a interzis sa mai participe la operatiuni militare in afara granitelor nationale altfel decat in cadrul unor operatiuni multinationale ale ONU sau NATO…
Valul de stupefactie si oroare ridicat de atentatele teroriste individuale care au ravasit Germania in aceasta vara fierbinte a facut ca un document semnificativ lansat de Berlin sa treaca aproape neobservat. “Cartea Alba 2016”, prezentata public de catre ministrul federal al Apararii Ursula von Leyen la 13 iulie, face cunoscuta o noua viziune si o noua strategie de securitate ale Berlinului in contextul international, si el nou, al momentului. Germania anunta, cu acest prilej, ca face un nou pas pe calea spre statutul de “putere completa”, se angajeaza sa-si sporeasca bugetul militar, efectivele si capacitatea de lupta si proclama ca este gata sa exercite un “leadership de la Centru in Europa”.
“Leadership de la Centru” e o sintagma mai putin obisnuita, mai ales cand vine dinspre Berlin. O expresie oarecum similara, pusa in seama presedintelui american Obama, “Leading from behind” (A conduce din spate), a fost vehement respinsa de catre acesta in fata intregii Americi, la o emisiune a lui Jay Lenno, in octombrie 2011. “We led from the front”, Conducem din frunte, a spus atunci liderul primei superputeri mondiale. In ce-l priveste, Berlinul oficial a spus-o, inca din februarie 2015, tot prin actualul ministru al Apararii, la Conferinta de securitate de la Munchen, ca Germania poate conduce oricand in Europa, din Centru. Indiferent insa daca va face sau nu cariera, formula este pe cat de ambitioasa, pe atat de interpetabila. Ce inseamna, bunaoara, Centru? Faptul ca, dupa reunificarea statului german si dupa extinderea NATO si a UE catre Est, pozitia (geografica!) a Germaniei se aproximeaza mai aproape de centrul continentului? De la lansarea sibilinicei formule a trecut mai mult de un an si nimeni nu s-a intrebat ce-i cu ea. Conceptul “a conduce de la Centru” nu e luat in seama nici de politic, nici de media. Deloc. Stanjeneste, deranjeaza, irita, revolta oare aceasta abordare a Berlinului? Tacere absoluta in randul aliatilor si partenerilor Germaniei. Cam stranie, aceasta lipsa de reactie. Stranie, dar explicabila, cum explicabil este paradoxul german in multiplele sale variante: tara prea puternica, dar nu indeajuns pentru a conduce Europa ori a-i gestiona crizele, tara cu resurse si posibilitati, dar care face prea putin pentru institutiile si aliantele din care face parte, prea inactiva sau prea intruziva in relatiile cu un partener sau altul etc.
Oare va trece neobservata, necomentata in presa main stream si noua strategie de aparare internationala a Germaniei? Mai ales ca si aici sunt probleme de elucidate. Prin noua strategie, reticentele postbelice isi mai leapada un strat de prudente si rigori in ce priveste implicare militara peste granite. Mai raman, totusi cateva importante limitari: controlul strict al Bundestagului asupra armatei (mai presus de cele ale presedintelui si al guvernului) si pacifismul opiniei publice, caci in 2015 peste jumatate dintre germanii intervievati (58 la suta) opinau ca tara lor nu trebuie sa intervina daca un stat aliat este atacat. Si atunci, cum ramane cu batalionul multinational din zona baltica aflat sub comanda germana? De cine ar asculta comanda germana in caz de aplicare (sau nu) a faimosului art. 5 din Carta NATO – “principiul muschetarilor”? Sare sau nu Germania in ajutorul aliatului agresat? Ministrul de Externe de la Berlin, Steinmeier, afirma, intr-un alt document oficial, “Review 2014”, ca Germania este un actor-cheie in actiunea externa a Europei catre Est. “Germania- explica universitarul francez Cyrille Bret de la Science Po – se afla in prima linie in ce priveste politica de sanctiuni fata de Rusia, criza migrantilor si consolidarea NATO in Est”.
Ambiguitatile si ezitarile canonice al Berlinului in politica sa externa ramna, dupa cum se constata, constant esentiale ale demresului european si euroatlantic al tarii. Un efort in plina desfasurare in afirmarea plenara a tarii ca mare putere este in plina desfasurare, apostila “urias economic, pitic politic” isi pierde mereu mai mult din substanta, dar leadershipul de la Centru ramane inca o ambitie, desi – trebuie subliniat – este o formula de-a dreptul curajoasa pentru o Germanie atat de sfioasa pana acum in a-si arata muschii de sub vestonul kaki.