In plina criza ruso-nord-atlantica, un reprezentant cat se poate de oficial al Americii avertizeaza public un stat membru al NATO ca Statele Unite ar putea pune capat cooperarii sale “ca aliat” cu acea tara. Tara este Ungaria, demnitarul – seful Misiunii diplomatice a SUA la Budapesta (bineinteles, nici aici ambasador), iar nemultumirea punctuala a Americii – nivelul ridicat al coruptiei din Ungaria.
Putin obisnuita, ba chiar naucitoare declaratie. Dar si mai consternant este ca pe seama ei nu s-a prea comentat. E ceva prea grav? E stanjenitor (pentru Washington)? E Occidentul in incurcatura? A lucrat bine faimosul lobby unguresc?
Asadar, daca tot e sezonul sarbatorilor grotesti, are si Budapesta un truc de sperietoare, in stil americanesc.Oricum, dupa un asemenea avertisment cumplit, Budapesta nu si-a schimbat nici cu o iota conduita. Dimpotriva. A mai pus gaz pe foc. Seful cancelariei primului ministru, unul dintre cei mai intaratati berbeci ai campaniei antioccidentale a Budapestei, Janos Lazar, acuza Statele Unite ca trateaza Ungaria “ca partener inegal” si actioneaza ca un jandarm. “Sclavia fata de Est a fost inlocuita cu tutelarea de catre Vest”, reia demnitarul ungur o idee tot mai raspandita azi in (fosta?) Europa rasariteana. La un nivel si mai inalt, Laszlo Kover, presedintele Parlamentului de la Budapesta, acuza Uniunea Europeana ca poarta cu Ungaria “un razboi rece verbal” si ca Bruxellesul “ii aminteste” de Moscova, “care ne spunea ce pot si ce nu pot face statele membre” ( ale Tratatului de la Varsovia, ale CAER…).
Parca e un facut ca, mai ales dupa izbucnirea crizei din Ucraina, Budapesta a inceput sa produca, si la nivel oficial sau din restul lumii politice si al ONG-urilor, si in presa, valuri de atitudini transant anti-occidentale, de fapt anti-democratice, si anti-americane, si anti-europene, si anti-NATO, si anti-UE. In confruntarea – si mediatica – intre comunitatea euroatlantica si Rusia, Budapesta pare sa fi uitat ca face parte din NATO, din UE si se comporta mai ales ca semnatar al unui Parteneriat strategic cu Federatia Rusa.
Oricat de “copil teribil” al lumii postbelice ar putea fi luata Ungaria lui Viktor Orban, dezinvoltura intens riscanta cu care Budapesta evolueaza pe plan extern in contextul crizei ucrainene da masura, de-a dreptul caricaturala, a nivelului precar de coeziune, solidaritate, concertare, coordonare etc. etc. nord-atlantica, europeana, a democratiilor, a “lumii libere” (iarasi etc. etc.).
Prin Ucraina, avem o criza in spatiul post-sovietic. Prin Ungaria, avem o criza in “Noua Europa”. Dar si in comunitatea europeana si euroatlantica. Daca Ucraina este amenintata de destructurare, ceea ce pune in imprevizibil si in insecuritate intregul spatiu ex-sovietic (iar, prin implicatii, si parti din fosta Europa de Est), solidaritatea (de arme, in primul rand) nord-atlantica si integrarea europeana sunt, si ele, existential solicitate, in toate articulatiile lor. Marsul spre Est al NATO si UE s-a oprit, Parteneriatul Estic e pe duca, summiturile si activitatile curente ale celor doua structuri canonice ale democratiei se complac – de nevoie – in treburi de rutina. In conduita lor fata de Rusia (cooperare, sanctiuni etc.) cele doua tarmuri ale Atlanticului au abordari diferite. Pe continentul european, marile puteri (dar ci ceilati) se diferentiaza prin atitudini ce se pozitioneaza pe un spectru larg, intre ingaduinta aparent rece si inteleapta a Germaniei fata de actiunile Moscovei pana la stanjeneala ingaduitoare (si interesata) a Frantei fata de atractivul partener rus – de afaceri, de politica… In fosta Europa rasariteana iar apoi fosta “Noua Europa”, intransigenta pozitiei Poloniei, balticilor si Romaniei fata de politica Moscovei si atitudinea concilianta a Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Bulgariei obtureaza perspectiva unei abordari comune si cuprinzatoare, singura care ar putea ajuta la progrese pentru dezamorsarea conflictului care risca sa devina unul european si international.
Intr-un moment critic, Budapesta pune Washingtonul, NATO si UE in fata unei optiuni dificile. Liniei ostentativ dura, sfidatoare, aleasa de Ungaria, Occidentul (prin capitaele sai institutiile sale) este nevoita sa-i raspunda ca unui adevarat ultimatum. Poate ca asta e si ratiunea bizareriilor geopolitice al Budapestei. Dac-ar fi vorba doar de Ungaria, ar fi deajuns prestatia doamnei Nuland, dar daca gesticulatiile Budapestei nu sunt doar o furtuna intr-un pahar cu apa? Va catadicsi de pilda, presedintele Obama sa iasa, de aceasta data, din splendida-i izolare?
