Statelor din centrul si estul continentului care au intrat in comunitatea euroatlantica, criza ucraineana le-a pus o intrebare presanta: este sau nu Alianta pregatita sa asigure securitatea membrilor sai mai noi, li se aplica si lor “principiul muschetarilor” inscris in faimosul art. 5 al Tratatului de la Washington – Toti pentru unul, unul pentru toti? Sau, cum plastic se tot exprima presa occidentala, ar muri militarii americani sau vest-europeni pentru Tallin sau Varsovia sau Riga? Roza vanturilor, emblema de pe drapelul albastru al Aliantei, pare sa exprime grafic, in actualele circumstante, si directiile neasteptate din care statele din flancul estic al NATO receptioneaza semnale nelinistitoare. Caci nelinisti –desigur, de cu totul alta natura – vin nu numai dinspre Moscova, ci si dinspre Bruxelles si alte capitale occidentale. “Divizarile interne din NATO privind principalele probleme de securitate care afecteaza statele aflate la frontiera estica a Aliantei reprezinta o sursa de neliniste” – constata la sfarsitul lui 2014 fostul reprezentant permanent al Poloniei la NATO, prof. Jerzy M. Nowak . In sanul Aliantei, exemplifica el, se manifesta diferende legate de evaluarea amenintarilor si de cerintele in termeni de capacitate militara, de politica fata de Rusia si de misiunile din afara zonei. Un izvor de neliniste a fost, pana la un moment, pentru statele din flancul estic, si “abordarea nelinistitoare” a statelor membre riverane Mediteranei, care tindeau “sa marginalizeze” art. 5 al Tratatului de la Washington, manifestau reticente fata de proiectele de intarire a flancului estic si adoptasera “o abordare unilaterala a relatiilor NATO-Rusia, in sensul ca se concentra doar pe cooperare, neglijand elementele de rivalitate si instabilitate manifestate de “acest partener strategic exigent” care este Moscova.
Or, statele est-europene foste membre ale Tratatului de la Varsovia au intrat in NATO tocmai pentru a beneficia de o reala securitate in cadrul Aliantei, la adapost de presiuni si amenintari care ar putea veni din partea fostului lor “frate mai mare” de la Moscova
Politologul polonez, acum profesor universitar la Varsovia pleda pentru o atentie speciala a NATO fata de statele din flancul estic al Aliantei, du nu inainte insa de a enumera o serie de sfidari si amenintari de natura politica la adresa Poloniei ,dar care pot fi desigur extrapolate in mare intregii zone a flancului estic: formarea in regiune a unui sistem de forte defavorabile pentru Alianta (si Occident in general), in conditiile perioadei de tranzitie economica, fapt care indeamna Rusia sa umple vidul strategic creat de retragerea progresiva a Statelor Unite de pe continentul european; aparitia, in cadrul NATO, a unui dezechilibru in domeniul securitatii, provocat de disponibilitatea unor state occidentale de a lua in consideratie exigentele Rusiei privitoare la neinstalarea de structuri militare pe teritoriul statelor din Europa centrala si de nord si adancirea diferendelor intre statele aliate , ceea ce posate duce la paralizia organizatiei si chiar la tentative de dizolvare ; criza profunda si lipsa de consens in sanul Uniunii Europene, care franeaza nu numai cooperarea, dar si dezvoltarea unei politici comune de securitate si aparare; aparitia unor partide care se pronunta pentru un fel de neo-izolationism si care se distanteaza de NATO si UE pentru a se concentra cu prioritate pe definirea unui potential national de aparare.
In aceste conditii – si tinand seama desigur de focarul de tensiune din Ucraina care tinde sa se complice si sa se cronicizeze – “de ce fel de NATO avem nevoie?”, se intreaba fostul reprezentant al Poloniei la sediul Aliantei. Si tot el avanseaza prime raspunsuri:
1. In primul rand, trebuie asigurata buna indeplinire a art. 5. “Va trebui sa fim siguri ca in caz de agresiune ,nu numai pe teritoriul polonez, dar si pe cel al tarilor baltice, sprijinul aliat va fi automat si imediat( ppentru protejarea instalatiilor strategice, centrelor de comandament, aeroporturilor, porturilor, infrastructurii etc). Astazi – afirma fara menajamente ambasadorul polonez – persista indoieli si ne putem intreba daca, atunci cand va veni momentul, Alianta nu se va transforma intr-un coffee shop, adica in forum de discutii la nesfarsit, incapabile sa ia o decizie;
2. Alianta atlantica trebuie dotata cu capacitati suficiente de aparare, mai ales in ce priveste apararea teritoriului, mentinerea de forte de descurajare credibile si supraveghera bunei functionari a planurilor de urgenta si a planurilor de aparare in caz de amenintare a Aliantei care ar tine de art.5. Nu pot fi neglijate nici dezvoltsrea de sisteme antiracheta su antiaeriene integrate, de forte de reactie ale NATO si alte forte care ar putea fi utolizate pentru apararea teritoriului;
3. Statele Unite trebuie sa joace in continuare un rol de prim plan in cadrul Aliantei ;
4. Distinctia tacita intre membrii “vechi” si cei”noi” ai Aliantei va trebui suprimata, pentru a asigura tuturor statelor membre acelasi nivel de securitate.
5. Alianta trebuie sa aiba o politica rasariteana credibila fata de Federatia Rusa (pentru a ancora acest stat de Europa), tinand seama de specificitatea pozitiei geografice a statelor din regiune si lasand deschisa perspectiva aderarii Ucrainei, R. Moldova si Georgiei la NATO.
6. Polonia si celelalte tari din zona trebuie sa fie codecidenti ai politicii NATO, mai ales in ce priveste politica sa rasariteana.
Universitarul polonez incheie abordarea sa intransigenta asupra noilor responsabilitati ale NATO in contextul creat de criza din Ucraina apreciind ca “schimbarea strategica si antioccidentala care a avut loc in Rusia are un caracter durabil”. Context in care Alianta atlantica va trebui sa ia masuri concrete pentru intarirea securitatii si apararii statelor membre ale NATO din vecinatatea Rusiei, dar in acelasi timp “sa mentina un echilibru intre politica disuasiva fata de Moscova si posibilitatea revenirii la o cooperare cu Rusia daca aceasta va renunta la politica sa agresiva fata de Ucraina”. In orice caz, incheie autorul polonez, dupa summitul NATO 2014, statele membre din flancul estic au un sentiment de a fi mai in securitate, “desi cumva intr-o maniera inca incompleta”.
Mai in securitate… cumva…inca incompleta… Cam incerte exprimari intr-un domeniu atat de riguros cum este cel al apararii si securitatii. Oricumn fostul reprezentant polonez la NATO spera ca strategia si conceptul strategic ale Aliantei vor fi adaptate si mediului european de securitate, dar si cerintelor specifice ale statelor din flancul estic al NATO.
