Rareori sau poate niciodata nu s-a intamplat, in istoria democratiilor, o asemenea parada electorala cum a fost cea care se incheie acum, cu realegerea, pentru a patra oara, a lui Vladimir Putin ca presedinte al Rusiei, fapt precedat in noiembrie 2017 de actul similar care l-a adus la Casa Alba pentru prima data pe Donald Trump si, putin mai devreme, de reconfirmarea ca lider suprem al R.P.Chineze, pe o perioada nelimitata, a lui Xi Jinhuan. Dupa cum se constata, pe masura ce se extinde, ba chiar globalizeaza, democratia se ipostaziaza si ea in felurite paradigme. In acest rastimp electoral global, care a durat aproximativ un an, carul democratiei electorale a cutreierat in mars triumfal intreaga intindere a planetei pentru a instala sau reconfirma in functie lideri, partide si coalitii, in mai toate statele de prima importanta geopolitica : Franta – Emmanuel Macron – presedinte, Marea Britanie – Theresa May – premier, Germania – Angela Merkel – cancelar, Italia – guvern in formare, Japonia – Shinzo Abe – premier. Aria electorala a primenirilor poate fi insa mult extinsa, cu state semnificative, si ele, in sinergia politico-diplomatica mondiala : Iran – Hassan Rohani – presedinte, Turcia – Recep Erdogan – presedinte, iar mai aproape de noi, Serbia – Aleksander Vucici – presedinte, Bulgaria – Boiko Borisov – premier, Austria – Sebastian Kurz – cancelar.
Este dificila si mai ales cu rezultate mai degraba riscante o sinteza a acestor evenimente, caci actul electoral, desi emanatie a democratiei, nu este nici el perfect (intrucat nici democratia nu este), caci nu exprima automat si fara gres optiunea cetateanului sau raportul corect de forte politice din societate, iar mistificarile, coruptia si fraudele ajung sa vicieze la parametri scandalosi rezultatele scrutinului. De aici, si intrebari tot mai frecvente de tipul : este oare in regres democratia ? au sporit amenintarile la adresa ei ? (Si este de-a dreptul bizar – daca nu chiar ridicol – de pilda, ca prezidentialele din Rusia, unde candidatul Puterii a castigat cu 75 la suta, la competitie cu alti candidati, au fost relatate si comentate ca un tablou gen bau bau, uitandu-se ca in URSS erau candidati unici la functiile eligibile iar ei castigau cu 99,99 la suta voturi favorabile.)
Este, asadar, mai amenintata azi democratia decat in anii euforici imediat urmatori caderii comunismului ? E drept ca media si sondajele de opinie semnaleaza o crestere a amenintarilor la adresa democratiei : tensiuni si conflicte interne sau cu vecinii, deteriorarea comditiilor de viata, terorism, crima organizata, coruptie, populism. Dar progresele in campul democratiei exista si ele, remarca un studiu al IDEA (Institute for Democracy and Electoral Assistance), in care se spunea: “Se trece prea usor peste progresele obtinute in timp in materie de mentinerea democratiei (…) In ansamblu, democratia se dezvolta si se generalizeaza in intreaga lume, producand un efect de domino”. Dar nu trebuie exclus nici riscul intoarcerii in urma, la autoritarism si exista, in acest sens, semnale clare, intre care si “nerespectarea rezultatelor electorale sau manipularea institutiilor si a regulilor de catre lideri pentru a se crampona de putere”. Regresele recente ale democratiei sunt evidente, dar comparate cu tendintele pozitive pe termen lung, incurajeaza totusi la un optimism moderat.
