“L-am rugat pe Nicolae Titulescu sa ma accepte ca fiu spiritual, caci eu mi l-am dorit si crezut ca parinte spiritual” – scria istoricul si politologul dr. George G. Potra, in ultimul material “elaborat inainte de a parasi, mult prea devreme, aceasta lume, care i-a produs multe satisfactii si impliniri, dar si multa amaraciune si nedreptqti”, cum se adauga, cu discretie si emotie intr-o nota de subsol . Si iata cum, prin legea firii, edificiul maret si expresiv ridicat de dr. George G. Potra lui Nicolae Titulescu se asaza in forma sa ultima. Nu insa inainte de a i se adauga o ultima parte, voluminoasa exegeza cuprinsa in doua volume ce insumeaza aproape 1500 de pagini, ingrijita de Ana Potra, cea care i-a fost carturarului disparut sotie si colaboratoare de-a lungul intregii vieti. Cartea se cheama “Nicolae Tituleascu. Neuitarea geniului”, lucrare postuma in care sunt adunate contributii felurite ale regretatului autor consacrate vietii si activitatii lui Titulescu, unele inedite sau oricum neincluse anterior in volum. Astfel i-a sfarsit o activitate ampla si intinsa in timp peste jumatate de veac despre un ilustru reprezentant al Romaniei interbelice, careia George G. Potra i-a fost si proiectant, si architect, si constructor, si fin artizan pana la implinirea detaliului subtil.
Se incheie astfel o opera despre o opera. Ar mai fi ceva de scris, de lamurit? Fireste, intotdeauna. Citind, in aceasta carte, evocarea ultimilor ani, cei mai dramatici, ai vietii lui Titulescu, in tulburatoarea reconstituire pe care o face George G. Potra, am fost incercat de amaraciunea ca inegalabilul specialist in Titulescu nu i-a scris si o biografie, de felul celei pe care G. Calinescu i-a facut-o lui Eminescu.
Oricum, volumul de circa 700 de pagini si peste 600 de marturii “Pro si contra Titulescu”., acopera, in felul sau, acest fronton al edificiului ridicat acestei personalitati, care ni se dezvaluie i intr-o viziune rembrandtiana, de lumini si umbre care o nuanteaza mai sugestiv si mai rascolitor.
Care este, totusi, adevaratul Titulescu, atat de evocat sau de ocolit cu premeditare, atat de elogiat sau de ponegrit si rastalmacit? “In universul intern al fiecarui roman, – scrie George G. Potra – Nicolae Titulescu va gasi locul pe care i-l acorda nevoia noastra de model, increderea noastra ca am fost si putem fi in continuare ceva in lume”.
Edificiul Titulescu datorat profesorului Potra este incheiat, dar mesterul sau ii prevede un orizont deschis, caci scrie ca “au ramas necercetate zone importante (arhivele cancelariilor diplomatice din principalele tari europene si nu doar, alte mari arhive si bibilioteci din Europa si de peste Ocean), care, mai presus de orice indoiala, cuprind documente care intereseaza politica externa si diplomatia romaneasca”. Lucrarea la edificiul Titulescu are, asadar, viitor activ.
