Varșovia este tot mai decisă, de câțiva ani, să (re)devină lider regional în nord-estul continentului și, în orice caz, vârful de lance al NATO în flancul estic al spațiului euroatlantic. Unele dintre aceste aspirații au antecedente istorice. Polonia este azi stat membru al NATO, al UE, al Grupului de la Vișegrad, inițiator al constructului “celor trei mări”, după ce, în timpul războiului rece, intrase în denumirea oficială a blocului politico-militar sovietic și aliații – Tratatul de la Varșovia, era (formal cel puțin) autoarea planului de denuclearizare a Europei Centrale numit Planul Rapacki, iar, în interbelic, promotoarea proiectului Intermarium al mareșalului Pilsudski.
Astăzi însă, cel puțin deocamdată, , obiectivul extern nr. 1 al actualului regim polonez condus de liderul partidului conservator Dreptate și Justiție, Jaroslaw Kaczynski, pare să fie consacrarea în mod clar , între aliați, ca primum inter pares, a Americii președintelui Donald Trump. Cel care, în primul său discurs rostit ca președinte pe continentul european, la Varșovia, în iulie 2017, a numit Polonia “inima geografică a Europei:” iar poporul polonez “sufletul” sau.
În timp, Polonia a răspuns acestor efuziuni publice înflăcărate, mai puțin obișnuite pentru un om de stat și lider mondial, dar structurat temeinic și ca om de afaceri, venind prompt în întâmpinarea solicitărilor marelui său aliat: cumpără gaz natural lichefiat de la SUA, alocă 2 la sută din PIB bugetului de apărare al NATO și semnează contracte de inzestare militară cu industria americană (acum, pentru avioane F-35).
În acest prim mandat al său, președintele Trump a întărit prezența militară americană în Polonia (și în general în flancul estic al NATO), sporind-o acum la 5 000de militari și promițând încă 2 000 (dar în regim de rotație, nu de permanență). Este adevărat că actualul președinte polonez Andrzey Duda solicită cu insistență instalarea unei baze militare americane permanente în Polonia, care să se numească “Fort Trump” și pentru care țara să e dispusă să suporte cheltuielile necesare, dar Washingtonul nu se grăbește să dea un răspuns și chiar temperează , inclusiv public, unele declarații mai înflăcărate ale liderului polonez despre politica Moscovei. (De pildă: A.D.: “Rusia arată din nou o față rea, neplăcută și imperială; D.T.: “Puteți avea o relație excelentă. Cred că e posibil”). În același timp, cu cinci luni înainte de alegerile legislative din Polonia și în plin proces de culpabilizare și amenințări pravalite de către felurite instanțe europene asupra Varșoviei, președintele Statelor Unite și-a asigurat gazdele că nu e vorba de “nicio neliniște” în ce privește reproșurile sau acuzele de violare a statului de drept de către Varșovia, cum se susține la Bruxelles.
Mai directă în exprimare, presă poloneză susține (în “Rzeczpopolita”, de pildă) că prin Donald Trump, Polonia a făcut un nou pas înainte pentru a-și întări securitatea în timp ce politica europeană de apărare rămâne mereu în stadiu de discuție. UE nu încearcă nici măcar să fie o putere militară iar marii jucători europeni nu înțeleg temerile unor țări din flancul estic față de Rusia. Ei arată că cu degetul Germania care consideră că Trump și SUA, nu Putin și Rusia sunt cea mai mare amenințare pentru securitate.
La Washington,unul dintre subiectele cele mai sensibile, ba poate chiar cel mai sensibil, pe care președintele Trump l-a discutat cu oaspetele său est-central-european a fost o bază militară americană permanentă în Polonia, adică în imediata apropiere a frontierelor vestice ale Rusiei. Propunere făcută de Polonia în mod oficial și public, la precedenta vizită a președintelui Duda la Casă Albă. Americanii nici nu acceptă, nici nu resping, încă, solicitarea poloneză. Un accept american ar fi un pas de mare temeritate și ar fi urmat, cu siguranță, de evoluții imposibil de prevăzut. Dar oare tăcerea Wahingtonului și prudența sa în a da un răspuns nu înseamnă că există, totuși, înțelegeri secrete post război rece care – iarăși totuși – continuă să fie respectate? (Magna News.ro)
