Surescitare politica la Bucuresti, surescitare preelectorala la Bruxelles. Drept care, vorba cantecului popular, “Eu manie, tu manie/Dragoste cum sa mai fie”. Disputele politice din cele doua capitale (ca si cele din multe alte capitale europene), structural diferite de altfel, refuleaza insa nedorit unele in altele si rezultatul e acutizarea in plus a isteriei din Europa institutional integrata dar practic tot mai framantata si mai centrifugata. Explicatii sunt cu duiumul, si aici, si acolo, dar una reuseste “sa apropie” cumva cele doua realitati printr-un set de non-valori comune: deficitul de democratie, politicianismul si interesul ingust. Si unii, si ceilalti, au si n-au dreptate. Dar contenciosul e prea incarcat si incurcat pentru a putea fi expediat in cateva fraze. De reamintit, macar, cateva dintre cele mai recente involutii.
La Bucuresti continua criza cronicizata din domeniul justitiei, prin blocarea actiunilor judiciare anticoruptie (paralizarea activitatii DNA, contestarea ministrului Justitiei si a Procurorului General, disputele pentru modificarea – sau nu – a Codului Penal si a celui de Procedura Penala, etc.), amplificarea divergentelor dintre Presedintie si Guvern, din Parlament si intre partide, pe aceste teme si altele.
La Bruxelles (si Strasbourg) competitia, tot mai politizata, pe configurarea – prin alegeri – a viitorului Parlament si a viitoarei Conmisii Europene, valul neopopulist de dreapta in crestere, gesionarea Brexitului (oarecum pe cale de lamurire), precaritatea proiectelor esentiale ale Europei Unite (cu mai multe viteze, concentrica etc.), disfunctiile din tandemul franco-german, relatiile abrazive cu Statele Unite etc. Si, parca n-ar fi deajuns, masurile punitive produse la Bruxelles fata de “recalcitrantii” din Europa Centrala si de Sud – Visegrad, Austria, Italia, mai nou si Romania. “Dupa Polonia si Ungaria, e randul Romaniei sa suscite neliniste in Uniune”, scrie bine informatul ziarist francez jean Quatremer, lasand parca sa se inteleaga ca se lucreaza dupa un plan antestabilit. “Inainteaza incet, dar sigur”, il confirma un diplomat vesteuropean. Ca dovada, rezolutia Parlamentului European privind statul de drept din Romania si raportul MCV, care prezinta recomandarile ca obligatii, dar care, se obiecteaza la Bucuresti, ignora suveranitatea, siguranta, ordinea de drept, Constitutia (dupa cum sustin oficiali romani).
Iar inaltii birocratii de la Bruxelles si parlamentarii de la Strasbourg pluseaza. Parlamentul European exprima “ingrijorarea tot mai mare in legatura cu democratia si statul de drept in Malta, Slovacia si Romania” si cere crearea unui “Mecanism pentru protejarea democratiei in Europa”, dupa ce a solicitat aplicarea Art. 7 al Tratatului UE Ungariei si Poloniei iar, mai nou, a amenintat cu reducerea facilitatilor UE acordate R. Moldova.
In sfarsit, pentru ca escaladarea sa urce la noi cote ale cacofoniei, unii iau in calcul preluarea presedintiei in exercitiu a Consiliului European, ce revine de drept Romaniei, de catre Finlanda si premierul de la Helsinki s-a si grabit sa-si ofere serviciile si sa preia “povara”.
Capac lal toate pune declaratia presedintelui Romaniei, care declara public ca tara sa (a noastra, a tuturor, de fapt) n-ar fi pregatita sa-si onoreze aceasta responsabilitate europeana.
“O noua demonstratie ca Uniunea se confrunta cu o criza esentiala”, scrie, pana una-alta, ziaristul Jean Quatremer, care, spune el, este una care “poarta in germene spargerea Uniunii”. (MagnaNews).
