Cine zice ca prin politically correct saraceste si sufera expresivitatea comunicarii se insala. Un exemplu : vorba hibrid. Se recurge, in limbajul militar, dar si in cel politico-diplomatic, tot mai des la ea. Ce era hibridarea, o operatiune, acolo, mai intai in pomicultura, agricultura, de unde avea sa se raspandeasca fulgerator in tot ce tine azi de razboi si pace. In vorbirea politica, hibrid, ca adjectiv, e mana cereasca. Cum vrei sa scapi de explicarea unei situatii neplacuta, stanjenitoare, care te baga la colt, cum vrei sa definesti cat mai imbarligat o operatiune bine gandita si pregatita, dar si bine acoperita, mergi pe epitetul hibrid: vag, difuz, imprecis, fara prea mult inteles (pe vremea presei comuniste, marele facator de publicatii George Ivascu facea haz de epitetul “pregnant”: “Cand n-ai ce zice de bine despre ceva, spui pregnant”, radea el sardonic, cu toti dintii).
Asa se face ca am ajuns de la o verme sa avem razboaie hibride, dar, poate si mai preocupant, amenintari hibride, care promit sa se permanentizeze si sa ne insoteasca toata viata, ca diabetul sau fibrilatiile. Istoria razboaielor hibride se pierde in negura de dupa razboiul rece. Sa fi inceput in Cecenia, sau cu actiunile Hezbollahului in Siria, sau cu teoretizarile americane de prin 2005 se mai discuta inca, dar in mod cert razboiul hibrid a fost lansat cu subiect si predicat de generalul Gherasimov, seful Statului Major rus si consacrat de (re)anexarea Crimeei la Federatia Rusa fara sa fi fost nevoie sa se traga un foc de arma. Iar unii specialisti rusi in arta razboiului (caci e nu doar stiinta, ci si arta, razboiul) sustin ca de fapt razboiul hibrid e de cand e lumea lume, caci intotdeauna cel mai vulnerabil sau mai viclean a cautat punctul moale al celuilalt pentru a-l neutraliza cu minimum de disconfort. Razboaie « ca la carte » sunt doar in filmele cu cavaleri sau in superproductii cu daci si romani gen Sergiu Nicolaescu. Razboi hibrid inseamna a recurge la orice (la orice nu e interzis prin legile internationale in materie), drept care se apeleaza la orice ajuta la a-i face rau adversarului cautandu-se arme sui generis prin politica, economie, social, etnic, religie, cultura, media, spionaj, diversiune etc. etc.
Caci hibrid inseamna, popular spus, a lovi in adversar cu orice ii poate face rau (chiar daca nu chiar cu tot ce se nimereste !).Asta ar fi definitia metaforica a hibridului ca razboi. Oricum, hibrid este un cuvant-valiza, cum i-ar spune francezii, adica unul care poate purta (aproape) orice fel de incarcatura. Dar din pacate e in primul rand o cutie a Pandorei cu viitor larg deschis pentru secolul XXI. Iar ca sa nu incheiem chiar sumbru, cum au fost aceste randuri, sa observam in final ca multe din filmele cu Stan si Bran au fot uverturi nevinovate ale razboaielor hibride ale zilei de azi.
