Bizar, acest razboi, numit si hibrid, pentru ca recurge la tot ce s-ar putea imagina pentru distrugerea, iar pana atunci compromiterea, satanizarea, subminarea, discreditarea, vulnerabilizarea, ingradirea, falimentarea etc. Celuilalt. Bizar, acest razboi, despre care se mai spune si ca se poarta “prin procura”. Caci regizorii si sponsorii acestui sangeros spectacol stau in umbra, intr-o atitudine aparent nepasatoare si dezinteresata de soarta bataliei.
Washingtonul a avut grija sa-si teoretizeze din vreme strategia – “conduce din fundal” -. (Oportuna gaselnita lingvistica, de fapt o sintagma preluata, de la Mandela,care a folosit-o intr-un cu totul alt context. Despre leading from behind, un specialist britanic spunea ca “e putin cam ilogica pentru o limba atat de logica precum engleza”. Dar oare razboiul din Ucraina e mai logic?) Presedintele Obama se arata public ca un lider mondial cu o agenda incarcata in care sunt mai multe prioritati de prim rangsi in care Ucraina nu e oricum cap de afis. So poate ca nici Europa, aliata cea mai de nadejde a Americii, de cand cu “pivotul asiatic”ce fixeaza la alt capat de lume interesele preeminente ale Washingtonului. Drept care, pentru Europa, dragoste veche deci tot mai putin interesanta, Casa Alba deleaga de catava vreme ca reprezentant dintai al Statelor Unite vicepresedintele, secretarul de Stat sau… pe insasi doamna Nuland, chiar daca distinsa doamna prefera, cel putin telefonic, sa f…Europa. Nu-i pasa sefului Casei Albe nici ca divrersi comentatori il califica drept un presedinte slab. Iar pentru prestatia prezidentiala de politica externa s-a gasit si o sintagma lamuritoare: “politica minimalista”. Adica, a castiga cu cat mai putina implicare directa si cat mai putin efort. Dar in acelasi timp, viata politica de la Washington clocoteste de energie cand e vorba de Ucraina Sa se angajeze mai direct militarmente America? Sa trimita consilieri militari, sau ajutor”neletal”, sau ajutor military, sau armament, sau trupe? Ce zice Congresul, ce zice Departamentul de Stat, ce zice Pentagonul? E deajuns ori sa se suplimenteze ajutorul economic pentru Kiev? Prin cine – bilateral, la nivel de state sau FMI, Banca Mondiala? Nu i-ar prinde bine Ucrainei si un fel dePlan Marshall (unul de tipul celui dupa care au tanjit, in anii 2990, si tarile din fosta Europa Rasariteana)? Ar mai trebui si alte sanctiuni aplicate Rusiei? Si totusi, dezbaterea americana pe Ucraina, oricat de animata si de consistenta ar aparea, nu se prea finalizeaza asa cum ar fi de asteptat dupa atata agitatie publica.
Moscova are, si ea, un comportament nu mai putin disimulat. Evita si ea, pe cat posibil, o interventie militara directa si pare decisa sa nu cedeze Celuilalt nici o farama din teritoriul de astazi al Ucrainei. Decat sa se umble la frontierele fostei republici unionale Ucraina, Moscova ar opta mai degraba fie pentru proclamarea unui stat Novorusia, fie pentru mentinerea in viata, cum s-ar putea, a actualului stat ucrainean. Dar un stat aproape inguvernabil, un fel de Somalie, un teritoriu al tuturor si al nimanui si care, pana la urma, tot vecina cea mai apropiata a Rusiei va ramane, cu tot ce presupune acest statut geopolitic. De faptul ca Ucraina nu va putea intra in viitorul previzibil nici in NATO, nici in UE, este asigurata. Cum ar putea prelua UE o tara cu asemenea imense probleme economice si sociale ca Ucraina? Cum ar putea coopta NATO, ca membru, un stat care are conflicte teritoriale deschise cu un stat vecin si nu unul oarecare? Si daca un stat ca Ucraina nu poate ajunge in institutiile europene si euroatlantice, ce sperante –si-ar mai face in aceasta privinta alte state din spatiul post-sovietic?
Moscova pare sa nu se grabeasca la o rezolvare rapida a crizei ucrainene, care pune presiune si pe coeziunea si interactiunea lumii occidentale. Solidaritatea intre SUA si Europa s-ar accentua in continuare, solidaritatea intre intre partenerii din NATO – SUA si Marea Britanie; Germania, Franta si Italia; Polonia si tarile baltice etc. – ar fi tot mai solicitata, iar divergentele interoccidentale s-ar adanci pe teme cum ar fi pozitia fata de Moscova (confruntare sau cooperare, duritate sau suplete) sau oportunitatea si natura asistentei pentru Kiev. Cronicizarea conflictului din Ucraina ar motiva, insa, o solidarizare crescanda a Rusiei cu China si celalalte tari din BRICS,dar si cu alte tari din fosta lume a treia.
Exista insa si riscuri, pentru Moscova, daca mizeaza pe un razboi de uzura pentru Ucraina. Liderii de la Moscova dau asigurari ca pot face fata razboiului sanctiunilor si aduc aminte mereu ca rusii au o rabdare si o rezistenta verificate in istorie in fata incercarilor. Dar istoria are si un coeficient de imprevizibil. Liderul opozitiei din Rusia a murit ucis. Intr-o atmosfera normala, cumplitul eveniment ar putea fi gestionat pe cat posibil normal. Sau, o asemenea crima nu s-ar fi produs. Dar intr-o atmosfera incarcata, tensionata, nesigura, ce-ar putea urma?
