Cei ce reusesc sa se mai sustraga, macar din cand in cand, de sub vraja acaparatoare a internetului, bibliotecile si librariile le ofera o prodigioasa liternatura despre presedintele – inca in asteptare – al Statelor Unite. Frunzarind febril prin acest noian de pagini, publicistul francez Marc Epstein (si nu este singurul) se intreba stupefiat, cu cateva zile inainte de alegeri: “Cu toate insultele, amenintarile, exprimarile vulgare, cu toate acuzatiile de agresiune sexuala, formularile xenofobe si rasiste, cu tot ce a putut zice si face, Donald Trump va deveni oare al 45-lea presedinte al Statelor Unite? Cum s-ar putea ca un om atat de imprevizibil si de extravagant sa conduca tara cea mai puternica din lume?” Intrebari pe cat de catastrofal exprimate, pe atat de retorice si inutile acum: uite ca se poate. Vorba (inca) presedintelui Obama: “We can!”. Alt ziarist, tot francez, Rene Chiche, pune o intrebare si mai cumplita in titlul cartii sale: “Trebuie sa ne temem de Donald Trump?”. Raspunsuri pot veni si de la cartile in materie aparute si inainte, si dupa abia incheiatele alegeri americane.
Intrand in viata sociala, pe urmele tatalui, ca agent imobiliar, Nr. 1 de azi al Americii ajunge mare miliardar in Manhattan la nici 25 de ani, iar peste alti cativa ani devine “intruchiparea unei anume idei a visului american: omul de afaceri charismatic si manipulator, un self made man in stare sa vanda apa si unuia care se ineaca, omul care nu datoreaza nimic nimanui “ (malitioasa caracterizare apartine tot unui autor francez, de la ziarul “Le Monde”0. Peste ca alti cativaa ni, ziaristul american Tony Schwartz devenea negrisorul care i-a confectionat o autobiografie (“Trump, the Art of the Deal”) care povesteste o viata si cariera de succes dar ofera si reteta succesului. Cartea a avut un succes imens si un profit pe masura, de milioane, ceea ce nu l-a impiedicat pe Schwaertz ca tocmai in toiul cursei pentru Casa Alba sa se autodenunte (desigur, o alta afacere a autorului) ca autor al unui text mincinos de la un capat la altul.
Alte biografii, mai aproape de adevar, raman totusi, in mare, favorabile atipicului – totusi – protagonuist, care a decis sa intre la Casa Alba inafara sistemului traditional, ca om politic “curat” si neindatorat nimanui, deasupra oricaror aranjamente sau partide politice. El a mers pe nemultumirea acelei mari parti a electoratului care nu a primit nimic din dezvoltarea economica infloritoare a Americii, care ramane paralizata de o clasa politica incremenita la parghiile, si ele intepenite, ale Congresului. Populism, pur si simplu – exclama dezinvolt diversi exegeti. Da, observa altii, dar cand acest populism ajunge la jumatate din numarul cetatenilor unei tari, nu e cumva altceva? Ba da, intervine istoricul Robert Paxton, este “extremism de centru”. Sau chiar“un nou fascism”, pluseaza necrutator politologul Robert Kagan.
Altii il citesc printr-o cu totul alta grila pe controversatul om planetar al zilei. Rezumand mesajul cartii sale aparuta in Franta sub titlul“America paralizata”, Rene Chiche afirma: “Pentru a-l intelege pe Trump, poti merge si la scrierile sale. In aceasta carte, fostul democrat si finantator de campanii electorale explica in ce fel a ajuns sa respinga aceasta clasa politica, una care vorbeste mereu fara a face insa ceva. Iar el face, pentru ca si America sa aiba de castigat. Se gasesc, in aceasta carte, principalele teme ale campaniei sale: zidurile care asigura buna vecinatate, o armata si o economie puternice, aliati care sa plateasca umbrela americana, disciplina, energiile ce trebuie exploatate indiferent de costul lor, valorile crestine si valorile banului. Toate acestea, pentru a reda Americii maretia”.
Ramane de vazut daca in discursul sau de investitura, presedintele Americii Donald Trump va prelua oficial si in mod public acest program atat de frust exprimat. Iar daca ar fi de glumit totusi pe o tema atat de grava, am observa ca de obicei dupa alegeri nu numai alesul victorios isi reseteaza discursul si programul; si inversunatii sai detractori de pana mai ieri isi mladiaza ori intorc cu 180 de grade spusele si scrisele.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane