Putin revine la Kremlin. Pentru încă 12 ani sau poate pentru 14, dacă se va confirma zvonul că mandatul prezidențial – acum de șase ani – se va lungi cu încă un an. Iar după sfertul de veac de domnie a lui Putin, la cârmă se va instala din nou Medvedev, pentru încă un deceniu și ceva. Până prin anii 2030, constituționalmente cel puțin, echipa Putin-Medvedev are tot ce-i trebuie pentru a funcționa fără probleme.
Kremlinologii se pot relaxa, dacă au avut ori au simulat emoții (n-aveau pentru ce, de altfel): puterea de la Moscova e stabilă, iar sistemul de putere și de gestionare a treburilor țării imaginat și instaurat de Putin și ai săi lucrează. Chiar dacă – așa cum o recunosc chiar liderii de la vârf – nu totul merge cum trebuie: corupție, birocrație, ineficiență, modernizare ce întârzie să demareze în forță, economie ce depinde de exportul de petrol și gaze, Siberie nedezvoltată și depopulată, tulburări în Caucaz, deficit de democrație, ba, după unii, de-a dreptul stagnare, ca în timpul lui Brejnev, adică boala ce a fost fatală Uniunii Sovietice și de unde i s-a tras dezmembrarea. Dar Putin a stopat, după 2000, prăvălirea Rusiei în haos și a pus-o pe traiectorie ascendentă. Cotele de audiență populară, și a lui Putin, și a lui Medvedev, se mențin la peste două treimi din corpul electoral (în Rusia nu se cunoaște formula „uzura puterii“), opoziția politică și publică e firavă și neconcludentă, și grămada de speculații că menajul Putin-Medvedev scârțâie a dispărut penibil, într-o clipă, după ce, mai întâi, Putin, ca lider al partidului Rusia Unită, l-a anunțat pe Medvedev în fruntea listei de candidați la parlamentarele din decembrie 2011, deci viitor prim ministru, iar Medvedev s-a grăbit să-l nominalizeze pe Putin ca viitor președinte.
A vorbi însă de tandem al puterii, la Moscova, e cel putin impropriu. Găselnița poate fi comodă, sugestivă, dar nu definește realitatea. Conducere „colectivă“, „rotativă“, a fost în Iugoslavia după moartea lui Tito, iar de statul iugoslav s-a ales praful. La Moscova nu se practică operațiuni de predare și preluare a ștafetei la Kremlin, ci se respectă riguros prevederile unei Constituții care poate asigura o continuitate la putere până la eternizare în fotoliul cel mai înalt, fie el instalat la Kremlin, la sediul guvernului, la pescuit pe malul unui râu din Siberia gol până la brau sau într-un submarin. Tandem, tandemocrație, sunt formule născocite de analiști fantaști, nu ceea ce e pe teren. Cei doi sunt din același sânge, cum spunea chiar Putin, ambii au școala lui Sobceak, edilul reformator de la Sankt Petersburg, dar, cum remarca universitarul francez Arnaud Kalika, Putin e Mentorul, iar Medvedev – Învățăcelul. În Rusia nu e și nu a fost conducere supremă bicefală, nici n-ar putea fi, de altfel, șeful cel mare trebuie să fie unul iar acest lucru a fost tot timpul clar, chiar dacă diverși s-au tot străduit, ani de zile, să teoretizeze o asemenea formulă de guvernare pentru a-i găsi, tot ei, nod în papură.
Problema e că nu doar analiștii s-au hrănit din speculații pe tema divergențelor Putin-Medvedev, în capcană au căzut și oameni de stat de primă mână din prima putere mondială. Președintele Obama îl făcea, public, pe Putin om al trecutului, pe Medvedev om al viitorului, iar vicepreședintele Biden (care e un fel de președinte al SUA pentru Europa) îl ruga pe Putin să nu mai revină la putere ca șef al statului. Naivități, impolitețuri sau lipsă de fler politic? Sau toate acestea? Acum, liderii de la Casa Alba vor trebui să dea ochii și să discute cu un Putin din nou președinte. Stânjeneala și grija lor sunt de înțeles, nu e de înțeles de ce au fost imprudenți și s-au băgat în dedesubturile intime ale menajului puterii de la Moscova. Căci Putin avertizase deschis că Medvedev nu va fi, ca președinte, un interlocutor mai comod pentru Occident decât el însuși, că orientarea Rusiei nu se va modifica. A, ca stil, poate, dar atât. Iar celor ce se arată acum mirați că Putin preia cârma, Medvedev le-a zis: eu și cu Vladimir Vladimirovici ne-am înțeles de la bun început cum va merge conlucrarea noastră. Scenariul este așadar făcut încă de la numirea lui Medvedev ca premier, apoi ca președinte, acum iar ca premier etc. Democrație dirifată, autocrație luminată, sistem à la russe, tandemocrație, sunt formule care traduc fie lipsa de perspicacitate, fie interpretare propagandistic în abordarea modului de funcționare a mecanismului de putere de la Moscova.
Corneliu Vlad
