Niciunul dintre statele cat de cat semnificative ale lumii nu mai pot ignora, de multi ani, China si cu atat mai mult marile puteri interesate in dialog si relatii pe diverse domenii cu challengerul cel mai redutabil la preeminenta mondiala. Iar Germania are multiple si vitale motive in plus pentru a fixa China ca partener extern prioritar.Drept care, chiar daca unora le suna oarecum cam insolit, o noua axa incepe sa prinda consistenta in lumea tot mai intesata de sinergii dintre cele mai neasteptate in care traim: axa Berlin-Beijing.
“Germania curteaza China”, titra in mai 2016 revista “Foreign Policy”. Serioasa publicatie americana compara pozitia Washingonului fata de China, care imbina conlucrarea cu adversitatea, cu atitudinea moderata a Berlinului, care prefera relatii cat mai degajate de divergente si conflicte cu promitatorul partener asiatic, dar fara a face totusi concesii in probleme de principiu cum sunt democratia si drepturile omului.De cateva decenii, relatiile comerciale germano-chineze cresc vertiginous, ca si economiile celor doua tari, astfel ca in 2013 un procent de 43 la suta din exporturile Uniunii Europene catre China erau asigurate de Germania, iar 28 la suta din importurile UE mergeau in Germania. Fiecare al treilea container descarcat astazi in portul Hamburg este unul chinez – remarca la inceputul lui 2016 presedintele Xi Jinping. In China, sunt inegistrate 5200 de companii germane iar in Germania peste 900 de companii chineze. In sfarsit, spre deosebire de Statele Unite – si multe alte tari – care acuza deficit in comertul cu China, Germania are o relatie oarecum mai echilibrata, iar in februarie 2016 marca chiar un surplus de 203 milioane euro.
Asemenea performante n-ar putea fi insa obtinute fara un cadru politic prielnic. In zece ani de cancelariat federal, Angela Merkel a facut noua calatorii in China. Si predecesorii ei au vizitat tot mai frecvent China – daca Helmut Kohl a facut-o de patru ori in 16 ani de exercitare a functiei de sef al guvernului, Gerhard Schroeder a fost oaspete la Beijing de sase ori in sapte ani in aceeasi functie. Relatiile bilaterale sunt astazi institutionalizate; ele sunt reglementate de ceea ce premierul Wan Jibao “un mecanism guvernamental pentru consultari si coordonare”. La dialogul germano-chinez din 2014, de la Berlin, a participat intregul guvern chinez.
Spre deosebire de alte mari puteri occidentale, remarca “Foreign Policy”, “Germania nu da Cdhinei impresia ca ar dori ingradirea cresterii sale”. Dimpotriva, Berlinul si-a aratat in mod clar dorinta de integrare deplina a Chinei in structurile si institutiile economice, financiare, juridice si politice internationale. Iar in contextul sensibilelor relatii chino-americane, Berlinul incearca, pe cat posibil, sa se mentina pe o linie de mijloc.
Revista americana are, in finalul articolului, si o sugestie: ca in convorbirile transatlantice sa se analizeze la un moment dat si relatiile acestor state cu China, pentru o abordare coerenta in materie. Poate cu un astfel de prilej s-ar trezi si Bucurestiul sa afle a a avut candva un important partener – si prieten – in jocurile internationale , dar unul care a iesit intr-un mod cu totul regretabil si pagubitor din l statelor cu care Romania are legaturi privilegisate (in afara de Statele Unite, care-ar mai fi acelea?).
