“Trebile merg la vale si lumea patimeste”, constata, intr-o fabula, poetul Grigore Alexandrescu, la jumatatea secolului al XIX-lea. Generalul in rezerva Aurel I. Rogojan, profesionist de varf in campul informatiilor de securitate, convertit in temeinic analist politic, vede si el mai degraba sumbra lumea de azi si mersul ei mai departe. “Nu sunt semne bune”, spune el de-a dreptul. Din motive personale sau profesionale, sau din ambele, identifica si retine pentru reflectie parca inadins ce-i mai rau pe lume, cea mai prapastioasa evolutie, cea mai alarmista varianta. Acestui tip de abordare, romanul ii zice insa “a pune raul in fata” si este cea mai inteleapta, mai prudenta si mai responsabila cale de urmat in clipe grele. Caci si lumea, si Romania, trec prin clipe grele. Ne-o reaminteste, cu argumente proprii, generalul Rogojan in cartea sa “Factorul intern. Romania in spirala conspiratiilor” (Editura Compania, 2016).
Sectiunea consacrata situatiei din lume nu are un numar prea mare de pagini, dar destule pentru a compune un tablou mondial intunecat si preocupant. Nimic din ce-i bun pe lumea de azi nu intra in atentia diagnosticianului. La ce bun, caci si medicul isi bate capul cu ce nu merge in organism. Si e de retinut si de judecat ce-i mai rau. Pentru Ucraina, bunaoara, din droaia de presupuneri retine doua, pe cele extrem-opuse: Statele Unite vor de fapt sa rastoarne regimul Putin iar prin aceasta sa dezmembreze si ce-a mai ramas din Rusia, iar Moscova vrea sa inghita toata Europa intr-o constructie integrata eurasiatica (in care Romania s-ar regasi – vorba vine – in grupul de state foste “inamice”, alaturi de Marea Britanie, Suedia, Polonia, balticii, Georgia). Oricum, insa, pana una-alta, Rusia s-ar pregati sa cioparteasca Ucraina, anexandu-i tot tarmul la Marea Neagra pana la Gurile Dunarii pentru a se invecina cu Romania sau, poate, cu un alt stat, nou creat intre timp, Republica Federativa Moldova. La vest de Romania, alt viespar, in Balcanii de vest, unde razboiul regional este iminent, dupa ce teritoriile au fost invalmasite si popoarele invrajbite mai aprig ca oricand iar americanii au instalat in Kosovo cea mai mare baza militara in strainatate dupa Vietnam. Dar nicaieri, in lume, nu-i pace sub maslini – nici in lumea islamica, dupa “primavara araba”, nici in Asia-Pacific, nici in zona tot mai intinsa in care actioneaza terorismul, nici in dezorientata si tot mai dezbinata Europa Unita, nici in relatiile ruso-americane sau americano-chineze.
Autorul staruie pe “revirimentul economic, politic si militar” al Rusiei, care se afla in plin iures de recuperare a imensei zone de interes special pe care a pierdut-o in fost Europa rasariteana (si nu numai) in anii 1989-1991. Autorul trage un semnal de mare gravitate asupra a ceea ce el numeste “reculul istoriei”. Adica fenomenul declansat prin spargerea URSS, dupa care Rusia “a fost sistematic provocata, izolata si vulnerabilizata” si pusa ”sub presiuni fara precedent” . E cat se poate de logic ca, intr-o asemenea situatie sa iei in calcul un efect de recul. Pentru ca, ni se atrage atentia, atunci “cand nu esti corect pozitionat, pentru a atenua forta de recul a istoriei, poti fi lovit din plin”. Cu atat mai mult cu cat “potrivit evaluarilor occidentale, in toate directiile din vecinatatea Romaniei ordinea euroatlantica este in retragere”. Partea de lume in care se afla Romania este astazi sub presiunea unui complex de riscuri politico-militare si economice, astfel enuntate in carte: “militarizarea Marii Negre, incertitudinea economica regionala, resuscitarea nationalismului regional si amenintarea cooptarii Estului Europei de catre Rusia prin exploatarea breselor de securitate create de coruptia sistemului politic”. E drept ca, mai ales dupa summitul NATO de la Varsovia, SUA, prin Alianta nord-atlantica s-a reorientat catre “oprirea reculului prin desfasurarea de forte militare de avertizare a Rusiei”. Dar atmosfera e, oricum, tot mai incarcata si la nivel global. Un razboi mondial, afirma repetat autorul cartii, nu este deloc exclus, dimpotriva, “se lucreaza la trezirea unei noi mari conflagratii”.
Despre ce (nu) face Romania in fata acestor pericole existentiale cartea spune, cu menajamente, cate ceva, despre ce s-ar cuveni sa faca cei de la carma tarii pentru supravietuirea noastra ca stat si ca natiune, autorul – asa cred – are probabil mutarea in plic. Deocamdata ne sfatuieste intelepteste “sa ne pastram rezerve de rabdare pentru cand va fi si mai rau”. Cartea generalului Aurel I. Rogojan, oricat de mult ne-ar pune pe ganduri, spune lucruri adevarate, fiecare pagina confirma convingerea ca orice afirmatie are in spatele ei informatie si analiza. Altfel spus, ce trebuie.
