Dupa unele opinii, carti cu foarte multe pagini, daca nu sunt lexicoane si enciclopedii, nu se prea mai scriu/publica pentru ca, se spune, n-ar prea mai fi timp de citit. Iar daca totusi sunt scrise, ele, mai ales “se parcurg” sau ales “se consulta”. Dar o carte-cronica a unui timp intins pe mai mult de trei sferturi de veac merita un format voluminos si chiar daca iti propui doar sa o rasfoiesti, lectura te prinde si scapi din captivantul prizonierat abia dupa ce dai ultima pagina. Vorbesc, acum, de cartea “Gradina cu statui” a prolificului si neobositului autor Neagu Udroiu, scriitor si gazetar, demnitar media si diplomat. O carte de peste 800 de pagini, de “reportaje, interviuri, consemnari”, mai vechi si mai noi, dar antologate armonios pentru a lasa o marturie cuprinzatoare asupra unor vremuri zbuciumate din istoria noastra recenta si din cea care se face sub ochii nostri (nici ea mai putin ravasita).
Partea de rezistenta a volumului este galeria de portrete ale contemporanilor nostri, adica ale “echipei cu care am trecut si trecem prin lume”, cum spunea regretatul prozator Constantin Toiu. Cartea lui Neagu Udoriu nu ambitioneaza a fi un fel de “Veac de singuratate” al lui Garcia Marquez (in primul rand nu e deloc fictiune), nici o noua “Cronica de familie” in completarea trilogiei lui Petru Dumitriu (din acelasi motiv). Ar fi de asemuit mai degraba cu “Lumea prin care am trecut“ a lui Ion Slavici, e apropiata si de “Cartea cu prieteni” a lui Fanus Neagu, dar aleg sa o alatur totusi, ca o continuare demna de inaintas si ca o prelungire in timp, suitei de volume “Oameni care au fost” e Nicolae Iorga.
O experienta de viata (mai ales cea profesionala) – i-a prilejuit autorului sa cunoasca foarte multa lume – si nu o lume oarecare. Lume romaneasca si straina, din toate mediile si straturile sociale, de la sefi de stat si celebritati ale culturii si artei la santieristi si neintelesi ai boemei. Ca ziarist, lider in presa, ambasador sau simplu turist, dar si cu formatie de inginer si literat, a cutreierat lumea in lung si in lat, pe orizontala si verticala, dar – mai important – a inmagazinat cu un simt de observatie si o memorie selective rar intalnite ceea ce e de depus, prin scris, in memoria colectiva. Iar scriitura sa performeaza prin prospetimea atmosferei si exuberanta stilistica care filigraneaza orice text semnat Neagu Udroiu. Autenticitatea si ineditul informatiei din aceasta carte datoreaza ina esentialul ipostazei de “realizator TV” a autorului , care a creat si sustinut o vreme, la un post tv, emisiunea de evocari-interviuri “Gradina cu statui”, experienta gazetareasca prin care a avut sansa de a fixa pentru totdeauna si pentru toti secvente istorice cu romani vestiti, unii dintre ei aflati acum la loc de cinste in Panteonul national. Dar asa cum imi marturisea zilele trecute colegul de gazetarie Neagu Udroiu, la fel de multa cinstire se cuvine oamenilor simpli ai tarii, constructorilor de hidrocentrale si de uzine (astazi nimicite), taranilor (cati mai sunt ei prin sate), caci si prin cei ilustri, si prin cei anonimi a trait tara aceasta in toate varstele devenirii sale de pana acum. Iar aceasta carte depune marturie ca o Romanie curata, harnica si cinstita a existat mereu.
