Calendarul international 2017 a inceput sa prinda consistent inaite de a-i fi rupt prima fila. Primul eveniment, si ca data, si ca importanta, este instalarea in functie a noului presedinte al Americii, Donald Trump. Un experiment cu totul original sau nu prea. Pentru ca, asa cum am mai observat, marile imperii procedeaza uneori la un fel de “naparlire”, pentru a scapa de balastul incomod si a se innoi. Au facut-o, de un secol incoace, Rusia – chiar in 1917, apoi Marea Britanie si Franta – prin resetarea vechilor imperii coloniale, China – prin “revolutia culturala” , iar acum – sa vedem daca si cum – America. Oricum, o spun chiar inainte de incheierea actualului exercitiu prezidential american, (caci dupa, o vor spune toti) Barack Obama a fost unul dintre cei mai neperformanti locatari de la Casa Alba din ultima suta de ani.
Mari schimbari sunt de asteptat si in Europa, caci alegerile din Franta, Germania, Olanda, poate si Italia, ar putea aduce la putere sau intr-o pozitie mult mai influenta formatii sau lideri de orientare populista. Populismul fiind insa un cuvant-valiza, adica in care poti pune orice, deci intelege orice, este mai potrivit sa vorbim de eurorealism (ca sa nu zicem euroscepticism) sau suveranism, nationalism, nativism…
Europa Unita pare a fi sortita, inca de la inceputurile sale, sa creasca, sa se extinda si sa se aprofundeze prin prestatii existentiale care o imping inainte dintr-o criza intr-alta si lucrurile merg asa de peste o jumatate de secol. De catva timp insa sunt tot mai sonori cei ce sustin ca Europa Unita oricum va muri, asadar problema nu e daca, ci cand si cum. Adica: va deveni fie un construct cu trei inele concentrice in functie de gradul de integrare, fie o comunitate cu doua grupe, pe acelesi criteriu, fie cine stie ce altceva. Unele state (Germania in primul rand) ar putea cauta succedanee in grupari noi, mai mici si mai eficiente, sau vor reanima formule mai vechi, ca grupul Visegrad.
Rusia si China vor continua, fiecare dupa propria reteta, sa se consolideze politic si economic in formulele existente, caci intr-o lume atat de imprevizibila e mai prudent sa te abtii de la experimente.
Razboi mondial nu va fi , dar cel rece, care se va inteti, va fi tot mai hibrid, iar paranoia retorica belicoasa va recurge la tonuri tot mai acute.
Mult mai pasionante se presimt a fi in 2017 relatiile interstatale si aliantele dintre marile puteri. Axa Berlin-Mosocva, vedeta pana mai ieri, se va retrage din prim plan pentru a face loc noului/vechiului cuplu canonic Washington-Moscova. In noile conditii, istoricul tandem pare decis sa produca pe esichierul mondial schimbari si reasezari spectaculoase, de tipul Ialta, Malta. Sau poate, vorba cercetatorului francez Cyrille Bret, a propos de relatia speciala ce se profileaza intre presedintii Trump si Putin: “Afinitatile nu inseamna neaparat o alianta ruso-americana”. (Magna News.ro)
