Unei carti de peste 700 de pagini (dar care, tiparita cu litera “obisnuita”, ar depasi 1000 de pagini), si cu 2736 note de subsol, si ele ample, consistente, autorul, dr. Constantin Corneanu ii da titlul “Victorie insangerata – decembrie 1989. Premisele, izbucnirea si desfasurarea Revolutiei Romane din Decembrie 1989”. Caci Revolutia din 1989 a fost, la romani, una inecata in sange. A fost cea mai tragic dintre schimbarile de putere din Europa Rasariteana. Cartea apare in preajma implinirii a 25 de ani de la istoricul eveniment, iar in textul dintai, de prezentare a lucrarii, protagonistul nr. 1 al momentului, Ion Iliescu o recomanda ca un “omagiu adus unui moment crucial”.
Omagiu, in sensul rememorarii (nu exclusiv pioase, ci si cu discernamant critic) a evenimentelor – interne si internationale – care au precedat, au facut substanta sau au insotit Revolutia Romana, printr-un volum bogat de date si fapte astfel structurate incat sa lumineze din unghiuri anume complexul fenomen. Mai precis spus, o contributie omagiala, dar nu lipsita de un mesaj polemic deloc disimulat, ce propune o “altfel” de abordare, una incitanta, asadar generatoare, in mod inerent, de dezbatere sau chiar de disputa. Probabil ca discutiile cele mai infocate vor insista pe implicarea straina, mai ales cea a Moscovei, in evolutia situatiei si schimbarile de regim din Europa Rasariteana de la sfarsitul secolului abia incheiat. (De altfel, autorul trimite, mai mult decat alti exegeti asemenea lui, la felurite surse sovietice/ruse, de la initiatorul prestroikai Gorbaciov si capetenia pucistilor Ianaev la corespondentul de presa rus de la Bucuresti Moruzov.)
Cartea in discutie are, in subteran, un leitmotiv profund tragic: de ce, in Romania, sfarsitul regimului comunist a trebuit sa ceara jertfe de vieti omenesti? De ce, nici astazi, societatea romaneasca nu-si gaseste normalitatea? De ce evenimentele de atunci nu sunt nici astazi conoscute si interpetate asa cum s-ar cuveni, de catre toata lumea? Sau, macar de ce nu se poate coagula un consens minim, o majoritate prevalenta, asupra intelesurilor acestei Revolutii? E adevarat – aminteste autorul cartii, citand din politologul Ameli Utte Gabanyi, care-l citeaza pe Umberto Eco – “Revolutia Romana, precum toate revolutiile, va ramane vesnic neterminata”, istoria ei va fi “inca multa vreme, opera deschisa”, dar de ce? De ce in Romania a curs in decembrie 1989 sange si de ce au murit romani? Multe explicatii s-au dat si se mai tot dau. Iata cateva si din aceasta carte. Nicolae Ceausescu “si-a subordonat Partidul si Statul precum si structurile de forta si de intelligence” … datorita “incapacitatii unei elite politico-militare si de intelligence de a porni la…”… din lipsa unei opozitii interne anticomuniste de autoritatea si audienta celei din alte tari est-europene… dar si din “lipsa unor parghii de influenta ale Kremlinului la Bucuresti”. Iar argumentatia si contrargumentatia de acest tip poate continua mult si chiar continua – si la noi, si in lume. Dupa un sfert de veac de la Revolutia din Decembrie, spiritele sunt departe de a se fi calmat – si in Romania, si aiurea – pentru a se putea trece, in sfarsit, la scrierea unei istorii cat mai aproape de adevar si cat mai departe de patimi.
Fortifianta este – ar trebui sa fie – afirmatia din carte ca Revolutia din Decembrie “a deschis Romaniei si romanilor un nou drum, un nou destin istoric”. Cu precizarea, cat se poate de adevarata si de necesara, ca “nu Revolutia Romana din Decembrie 1989 este vinovata pentru modul defectuos in care ne-am gestionat, in acesti 25 de ani, libertatea pe care ne-a adus-o”.
Cartea despre Revolutie a cercetatorului Constantin Corneanu de la Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 (sub auspiciile caruia a si aparut volumul) aseaza inca o fila, densa, in dosarul celui mai fierbinte capitol – inca – din istoria Romaniei. Este de asteptat ca aceasta aparitie editoriala sa inteteasca dezbaterea nationala aprinsa in materie.
