În Casa Cărții care probabil că doar printr-o omisiune “incorect politică” se mai cheamă (Librăria) “Mihai Eminescu”, constatam cu puțin timp în urmă, la o lansare de carte, că în jurul nostru se creează o producție editorială, poate chiar literatură, care este și ea, și tot după unii – aceiași de altfel – incorect politică. Rușii și alți est-europeni au avut, până acum vreo 20 de ani, o literatura samizdat, interzisă și care circula pe sub mână. Românii n-au avut așa ceva – sunt explicații, dar nu e timp acum pentru ele. Dar în loc de samizdaturile de altădată, avem astăzi și cărți care nu convin puternicilor sau gălăgioșilor zilei. Și nu sunt cărți care îndeamnă la răsturnarea ordinii constituționale sau la răzmeriță, nu sunt scrieri xenofobe, negaționiste sau antisemite, nu sunt pro-Antonescu, nici comunistoide, nici rechizitorii sau îndemnuri la luptă împotriva vreunui protagonist politic sau partid anume al zilei. Sunt pur și simplu cărți ce vorbesc de interesul național, de starea de fapt a României și despre ce e de făcut pentru nație de acum încolo. Cărți care vorbesc despre – cum se spune mai nou – tipul acesta de “incorectitudine politică”.
Iar aceste cărți nu sunt arse în piețe publice, ca pe vremuri, nu sunt interzise, adesea nu sunt nici măcar recenzate negativ, nici măcar ridiculizate. Li se asigură, în schimb, o moarte discretă dar fără greș: prin neluare în seamă, prin ignorare, prin sufocare. Sunt cărți despre care nu se vorbește, cărți care trebuie să moară sub munții de tăcere prăvăliți asupra lor. Dau aici doar câteva titluri de asemenea cărți damnate, ceea ce nu înseamnă și singurele sau doar ele cele mai reprezentative; singurul criteriu este acela că am fost printre cei (prea puțini) care le-am făcut cronici de întâmpinare. Sunt “Cumințenia Pământului” a academicianului Mircea Malița, “România la asfințit” a revoluționarului Claudiu Iordache, “România moluscă” a generalului Mircea Chelaru, “Drama noastră demografică” a omului de știință Vasile Ghețău. Mai sunt, de bună seamă, și alte asemenea cărți, iar numărul lor e în creștere. Cărți cu ai căror autori putem fi sau nu de acord, cărți cu idei pe care le împărtășim sau nu, dar cărți care “adevăr ne zic nouă” că societatea românească e adânc gangrenată și că trebuie să se facă ceva, neîntârziat, pentru supraviețuirea României.
Unora nu le pasă dacă România ar supraviețui sau nu, altora – puțini – probabil chiar le-ar conveni, alții dau vina, pentru un asemenea ipotetic – să sperăm – sfârșit, pe globalizare, pe integrarea europeană. Dar nici o lume tot mai interdependentă, nici un construct european nu pot fi, în sine, dușman de moarte al României și în general al națiunilor lumii. Globalizarea și integrarea europeană sunt trenuri în care omenirea trebuie să urce obligatoriu, important e unde călătorești – la clasa întâi și la vagonul restaurant, sau pe scări și tampoane.
Corneliu Vlad
